Astăzi Google , printr-un nou logo, aniversează 144 de ani de la nașterea lui Marie Curie.Maria Sklodowska (Marie Curie de mai târziu) , s-a născut la 7 noiembrie 1867, la Varşovia. Pe atunci Polonia era dezmembrată, împărţita de trei imperii: Germania, Rusia si Austria. Tatăl, Wladyslaw Sklodowski, era profesor de matematicã si de fizicã, iar mama, directoare unui mic pension de fete.
Copilăria şi adolescenţa Mariei (alintata Mania) au fost pline de tristeţe. Mama sa avea sa moara de tuberculozã în 1878, pe când copila avea doar 10 ani. În 1883, Marie îşi termina studiile secundare, obţinând medalie de aur, dar nu are posibilitatea sa se înscrie la universitate.
În toamna anului 1891 se deschide un nou capitol din viaţa Mariei Sklodowska. După ani de munca, reuşeşte, la 24 de ani să-şi cumpere un bilet de tren Varşovia – Paris, călătorind într-un vagon de clasa a patra, ghemuită pe un scaun pliant luat de acasă.
Cu teama, dar şi plină de speranţă, tânăra se îndreaptă spre metropola civilizaţiei, Parisul, de unde Bronia o chema cu insistentã la studii.
În 1894, societatea pentru încurajarea industriei naţionale, din Paris, a contractat cu Marie un studiu asupra proprietăţilor magnetice a diverse oteluri. Profesorul Towalski o sfătuieşte să folosească laboratorul unui tânăr savant francez, Pierre Curie. Un an mai târziu, Marie va accepta cererea în căsătorie lui Pierre. Astfel, la 26 iulie 1895 devine Marie Curie - Stlodowska. Doi ani mai târziu, în 1897 se naşte Irène, viitoarea savanta Irène Joliot - Curie, care, împreuna cu soţul sau, Frédéric Joliot va obţine Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivităţii artificiale. În 1904 se naşte a doua fiică, Eve, viitoarea ziarista, scriitoare, pianistă, autoare a unei biografii a mamei sale.
La finalul anului 1897 bilanţul activităţii Mariei Curie se prezintă astfel: doua licenţe, concursul de agregaţie pentru învăţământul secundar, un studiu asupra magnetizării oţelurilor călite.
În ultimii ani ai secolului al XIX-lea studiul descărcării electrice în gazele rarefiate a dus la observarea unor fenomene de fosforescentã si de radiaţii noi: razele catodice si razele Röetgen (sau razele X). Marie Curie va demonstra cã misterioasa radiaţie este o proprietate atomica, existând posibilitatea ca si alt corp, sa aibă aceastã putere. Compuşii unui alt corp, toriul, emit acelaşi gen de raze. Ea denumeşte fenomenul “radioactivitate”, iar corpurile cu aceastã proprietate se numesc radio elemente. Examinând unele minerale, constatã o radioactivitate excesiva, aceasta conţinând o substanţă mult mai puternicã, un element chimic necunoscut.
Pierre a urmărit cu interes progresele soţiei sale, alăturându-si eforturile spre a găsi noua substanţă. Împreuna vor descoperi existenta a doua corpuri noi, distincte. În iulie 1898 anunţa în “Coruptes rendus” descoperirea primei substanţe extrase din pehblenda, (un minereu de uraniu) devenitã poloniu (potrivit tarii de origine). La 26 decembrie 1898, soţii Curie anunţă în şedinţa Academiei de Ştiinţe din Paris, descoperirea celei de-a doua substanţe, denumită radiu. Scopul imediat este de a obţine poloniu si radiu în stare pura. Guvernul austriac le oferă soţilor Curie o tona de pehblendã. În 1902, Marie reuşeşte să prepare un decigram de radiu pur si face o prima determinare a greutăţii atomice: 255. Radiul exista oficial.
Radiul se va dovedi util în medicina. Radioterapia distruge celule bolnave si vindeca anumite forme de cancer si a căpătat numele de Curieterapie. Soţii Curie au convenit sa nu-si breveteze tehnica obţinerii radiului, deşi acest lucru le-ar fi putut aduce imense câştiguri materiale. Ar fi fost, după ei, contrar spiritului ştiinţific. Einstein afirma după moartea savantei: “Doamna Curie e singura dintre toate fiinţele celebre pe care gloria n-a reuşit să o corupă".
Colaborarea, viata de cuplu a celor doi soţi Curie este întrerupta la 19 aprilie 1906, când Pierre aluneca sub roata unui camion greoi si moare.
În 1911 Marie e laureata a Premiului Nobel pentru Chimie.
Timp de 35 de ani, Marie vine în contact cu radiaţiile produse de radiu. Vreme de patru ani s-a expus radiaţiilor emise de aparatele Röetgen. Ea sfidează oboseala şi bolile care o macină: vederea tot mai slabă, reumatismul, vâjâitul insistent din urechi. În iunie 1934 o boalã, care la început nu părea îngrijorătoare, se agravează brutal. Doctorii îi promit fiicei sale, Eve, ca îi vor uşura prin somnifere cele din urma chinuri ale Mariei. Cuvintele cele din urma: “Nu mai vreau decât sa fiu lăsată în pace”.
În dimineaţa zilei de 4 iulie 1934 Marie Curie înceta din viaţă în Sanatoriul din Sancellemoz. Diagnosticul: “anemie pernicioasa aplazica, cu evoluţie rapida, febrilă. Măduva osoasă nu a reacţionat probabil din cauza faptului ca era alterată de o îndelungatã acumulare de radiaţii”. La 6 iulie, fără discursuri, fără cortegii, va fi înmormântata la cimitirul Sceaux, lângă soţul sau. Fraţii săi aruncau în groapa deschisă un pumn de pământ din Polonia. Pe piatra funerară este scris: “Marie Curie - Sklodowska 1867-1934”.
În 1935 apare post-mortem lucrarea Mariei Curie: “Radioactivitatea”.
Spitalul Budimex, denumit astazi Marie Curie (Maria Sklodowska Curie), a fost oferit poporului roman ca un dar special din partea guvernului polonez dupa cutremurul din 1977.
In 1984 isi deschide portile ca unul dintre cele mai mari spitale de copii din Romania. Cunoscut initial ca Spitalul Polonez si apoi ca Spitalul Budimex, acesta a reunit medici pediatri de renume de la diferite spitale din Bucuresti, care au transformat acest dar al poporului polonez intr-unul dintre cele mai bune centre medicale dedicate ingrijirii copiilor.
