Follow by Email

luni, 5 iulie 2010

Cristi Gaşpar, artistul care desenează ziua ce visează noaptea



Arta lui s-ar traduce, în termeni pretenţioşi, prin pictură naivă cu elemente suprarealiste. În termeni simpli, Cristi îşi pictează viaţa şi schiţează visele avute noaptea.

„Pictor“ a fost unul dintre primele cuvinte pe care le-a spus după „mama“ şi „tata“. Nici nu ştia prea bine ce înseamnă, dar îi plăcea să măzgălească pereţii casei şi picioarele scaunelor. „Aveam o bucăţică de perete între dulapul cu haine şi uşă. Desenam acolo şi îmi mai scăpa mâna şi prin spatele dulapului. Când au văzut bunicii mei, au mutat dulapul doar ca să am spaţiu să mă desfăşor“, îşi aminteşte Cristi.

Nu-şi vinde lucrările de referinţă

Nu obişnuia până acum câţiva ani să-şi vândă lucrările pentru că-i erau prea dragi şi nu voia să facă niciun compromis în ceea ce priveşte arta sa. În plus, faptul că lucra în publicitate îi conferea liniştea financiară. „Am început să vând în primul rând pentru că am văzut că lucrările mele îi bucură pe alţii şi le amintesc, ca şi mie, de copilărie. Apoi, trebuie să recunosc că nu mai aveam loc unde să le depozitez şi, în al treilea rând, fără să fiu cinic, spun că arta se vinde mai bine pe timp de criză. Oamenii nu mai investesc în terenuri sau imobile, ci în artă“, explică Cristi. Există însă şi tablouri pe care nu le-ar vinde niciodată, indiferent de cât de tentant ar fi preţul. Şi-a dat seama că poate rezista tentaţiei banilor în anul în care mama lui a murit, iar el a pictat-o. I s-a oferit atunci, pe acel tablou, un preţ destul de mare care creştea, pe măsură ce refuza. N-a fost o negociere, pur şi simplu nu l-a vândut.

Lucrul începe încă de dimineaţă, imediat după ce se trezeşte. De mai bine de un an, pe blogul său postează schiţe ale visurilor avute noaptea. Nu sunt schiţe explicite, uneori poate fi doar un cerc şi cu câteva cuvinte. „Blogul meu, http://cristigaspar.blogspot.com/ , este un jurnal în imagini. Nu scriu sau desenez pentru vizitatori, ci sunt sincer pentru mine“, spune artistul. Când nu visează pur şi simplu nu publică nimic, se mai gândeşte încă dacă să lase măcar o coală albă, imaculată.

Mini-interviu

Eşti implicat acum în vreun proiect?

Da, lucrez la un proiect care se numeşte Puzzle, suntem în jur de 15 artişti, care lucrăm în pereche. Perechea mea este un fotoreporter cu care corespondez trimiţându-ne mesaje – el fotografii, eu desene – în sticle transparente. Ideea ne-a venit când el a spus că pleacă din ţară undeva unde nu va avea internet, iar eu o sa plec în tabără la Tescani, unde nu am semnal la telefonul mobil. Sticlele vor fi expuse în cadrul unei expoziţii.

Ai făcut vreodată lucrări la comandă?

Niciodată. Nu aş face un asemenea compromis. Ţin minte că în facultate o prietenă de-a mamei mi-a cerut să-i pictez o căprioară care bea apă dintr-un lac, iar în ochiul ei să se oglindească un peştişor. M-a pufnit râsul şi am refuzat-o politicos.

Ce-i place
„Acvaristica, am acasă un acvariu destul de mare. Întotdeauna am avut câte un animăluţ de casă. Ador câinii. Imi mai plac viteza, maşinile de viteză şi aş vrea să fac şcoala de pilotaj auto“, spune artistul.

Ce nu-i place
„Lucrurile ieftine, caracterele mici, oamenii care se mulţumesc cu puţin şi fug din faţa problemelor. Nu-mi mai plac vulgaritatea, aglomeraţia şi stresul, eu fiind un tip destul de relaxat“, mai spune Cristi.


Raluca Curteanu
Luni 5 iul 2010

http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Cristi_Gaspar-artistul_care_deseneaza_ziua_ce_viseaza_noaptea_0_292771027.html

Niciun comentariu: