prezentare de Silviu Pădurariu
Pe drumul nostru utopic către un model ideal de Om am ajuns la marginea umanismului. Am renunțat ușor ușor la mișcările sufletului, am renunțat la detaliile chipului, am pierdut cu totul imaginea și necesitatea identității noastre însămânțate într-o antichitate a literei și a misterului. Limba a devenit un simplu cod numeric auto-generabil. Mintea a fost transferată în structura mașinilor cu inteligență artificială. Sufletul a fost transferat în cultura psihicului. Trupul e doar o extensie a unui Computer mondial la care suntem cu toții conectați ca într-o rețea a unei noi naturi. Identitatea a fost transferată în lumea virtuală a Avatarului. Natura e materia primă a acestor construcții. Zeii sunt simple mărci și etichete. Am consumat o planetă, o cultură și un cosmos dintr-o curiozitate iluzorie asupra nopții și irațiunii. Vechea identitate și-a pierdut lumina și incandescența. Trăim pixelat, gândim virtual, ne manifestăm mecanic. Sub aceste auspicii necunoscute și netestate ale căror efecte incă nu le putem bănui, am ales un nou drum post-umanist, post-identitar, post-idealist. La această margine angoasantă și anxioasă învățăm să recitim, să reprivim, să regândim o existență care nu ne mai aparține. Noua natură e pixelată, noul chip e ascuns, noua imagine e digitizată. Învățăm să trăim din nou în această lume nouă, artificială.
În sfârșit, suntem creatorii propriei lumi și a propriilor universuri. Rămâne de văzut dacă propria noastra Creație ne va depăși și ne va cuceri așa cum noi am depășit și am cucerit pe vechiul și anticul nostru Creator. Așa cum Bacăul vechi a reușit să adune o comunitate distinctă și valoroasă de artiști plastici, noul Bacău se pregătește, se pare, pentru o nouă comunitate distinctă și valoroasă de artiști vizuali contemporani de factură nouă. Această pictură se manifestă deja prin seria de față. Asistăm la un exercitiu de auto-analiză și auto-recuperare, atât a identității unui singur artist, cât și a identității unei comunități care încearcă să-și definească limbajul vizual.
© unrestbucharest.com, Silviu Pădurariu
Repere despre prezentul
personal
text de Dragos Burlacu
Cine suntem, de unde
venim, care sunt valorile noastre, sunt un set de întrebări cu care
fiecare artist se confruntă în căutarea identității proprii și a simbolurilor
universale, care îl ajută să-și definească limbajul și discursul plastic și
totodată să se poziționeze ca o roată bine definită în marele mecanism al
artei.
Apartenența la 3
puncte importante formatoare, plus dorința permanentă de explorare și de
experiment, fac din Marius un artist cu o dinamică aparte, dornic să
experimenteze și în același timp să rămană prieten apropiat al clasicului.
Marius nu este un artist
abstract, nu este un artist conceptual, nu este un artist hiperrealist deși,
privind în urmă, putem spune că a trecut prin aceste forme de cunoaștere.
Discursul său recent este unul ancorat în prezent cu trimitere la toate etapele
ce l-au asimilat.
Expoziția NO BORDERS
se articulează pe simeze în jurul ideii de identitate. Lucrările sunt
intitulate simplu: lipsă de indentitate. Situându-se în marea zona realistă a
artei cu trimiteri la pop art- ul American ( și mă gandesc aici la Cluck Close,
legătura vizibilă în portretul pixelat, în care omul se transformă în
informație, în structură digitală), apoi la Tuymans si Borremans prin cromatica
foarte restânsă și dimensiunile mici și prețioase ale portretelor.
Deși cromatic lucrările
propunătorului sunt foarte unitare, putem observa cu ușurintă și zonele
luminoase venite din experiența sa de artist de plain-air ce a studiat constant
lumina în mijlocul naturii. Lumina devine și formă în ,,portretele neterminate”,
lipsite de trăsături și stări definitorii. Personajele
descrise devin niște recipiente golite de esența locală și prin această
ambiguitate, încearcă să atingă universalul.
Lucrările din această expoziție
indrăzneață propun un pariu, acela de a lucra cu simboluri comune, uzate de
noile medii cu care ne intâlnim zilnic și pe care artistul incearcă să le transforme
intr- un limbaj vizual cât mai actual.
Cunoscând bine istoria
și demersul artistic al lui Marius Craită Mândră, din ultimul deceniu și jumătate,
pot spune că aici se regăsesc pe rând trimiteri la cei 3 oameni care l- au
format ca artist; negrurile sunt căutate, compozițiile deschise cu elemente
care surprind și lumina venită din peisaj care unește toate elementele. Acestea explică structura de gândire și modul de construcție al imaginii care
a devenit propriu și este totalmente modern.
Marius a pariat pe
prezent așa cum îi stă bine unui om informat și preocupat de ceea ce îl înconjoară.
Proiectul No borders este în aceeași măsură un discurs social cât și unul
poetic și universal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu