Follow by Email

joi, 30 octombrie 2008

Şapte artişti tineri




Şapte artişti tineri

Şapteatât de simplu şi minunat s-a intitulat expoziţia al cărei vernisaj a avut loc pe 10 octombrie, la Galeriile „Frunzetti” Bacău, la orele 17. Minunat, pentru că, se ştie, şapte este considerat număr magic. În şapte zile Dumnezeu a creat lumea, babilonienii considerau Universul compus din şapte planete. De data aceasta, s-au întâlnit şapte artişti, fiecare dintre ei aducând cu sine o galaxie din universul personal. Cei şapte sunt: Dragoş Burlacu, Marius Crăiţă-Mândră, Dionis Puşcuţă, Teodora Nicodim, Cristi Gaşpar, Georgian Mazerschi, Justinian Scărlătescu.

Vernisajul a avut un deosebit ecou, iar despre public aproape e banal să afirmăm c-a fost plăcut impresionat. Aşa că voi folosi o expresie a poetului Umberto Saba şi voi spune că expoziţia celor şapte a fost binecuvântată”: Opera de artă este întotdeauna ca o spovedanie şi ca orice spovedanie are nevoie de binecuvântare. Lipsa succesului echivalează cu refuzul binecuvântării.

Iată ce declară cei trei de la care a pornit ideea acestei expoziţii.

Dionis Puşcuţă

„Expoziţia a avut la bază condiţia de-a fi animată de un suflu tânăr. Cei şapte cuprinşi în această expoziţie formăm un nucleu. Intenţia noastră e de-a nu ne opri aici. Mă bucur nespus că dintre expoziţiile de la începutul anului până acum, aceasta a avut cel mai numeros public la vernisaj. Ceea ce dovedeşte că publicul băcăuan este atent la creaţia tinerilor. Vom mai avea astfel de expoziţii, pe un format asemănător. Proiectul a fost iniţiat de trei dintre noi şi am mai atras doi tineri artişti băcăuani şi doi bucureşteni. Băcăuanii Georgian Mazerschi şi Teodora Nicodim sunt tineri care promit foarte mult, au o artă personală, nicidecum încropită prin laboratoare. Georgian Mazerschi şi Teodora Nicodim au un discurs real. Despre bucureşteni vă va vorbi Dragoş.”

Dragoş Burlacu

„Cristi Gaşpar şi Justinian Scărlătescu au fost invitaţi în expoziţie pentru că am mai avut destule proiecte comune, sunt artişti foarte buni. Cristi Gaşpar e un pictor special pe planul artei tinere, se bazează foarte mult pe emoţie şi lucrează cu acribie. Justinian Scărlătescu a pornit ca pictor, ceea ce se şi vede în fotografiile lui. Cele din expoziţie sunt din seria Îngeri, realizată la Roma, în Italia. Justinian a ales alte arme (ale fotografului) dar are aceeaşi gândire ca noi.

Dincolo de nucleul format din artişti cu artă de calitate şi conţinut, m-a marcat reacţia publicului şi îndeosebi a artiştilor mai în vârstă. Au validat expoziţia noastră. Dacă ar fi să evaluez expoziţia prin ochii critici ai publicului, atunci trebuie să ţin cont de două categorii: publicul neavizat şi cel avizat al artiştilor, al doilea având şi două ramificaţii distincte: artiştii plastici tineri şi cei mai puţin tineri care ne-au şi crescut. Nu se poate uita că eu şi Marius suntem fii de artişti. Există un dialog constant şi dur între arta părinţilor şi arta fiilor, generat de diferenţa de mentalitate. Iar conflictele de acest tip apar când generaţia tânără este foarte puternică.”

Marius Crăiţă-Mândră

„Expoziţia Şapte putem spune că e o replică a celei din martie, intitulată Colonia din Bistriţa. Şapte e chiar mai bună, mai unitară. Are mai multă armonie şi un plus de personalitate, în cea din primăvară se simţea influenţa îndrumătorului Teodor Moraru. (Intervine Dragoş: «Dar Colonia a fost o expoziţie de tabără, iar Şapte e de atelier. Arta grea se face în atelierul pictorului.»)

Cât priveşte conflictul între vizuini ale celor două generaţii e în natura firii să se întâmple aşa. Trecând pragul maturităţii devii mai atent în mişcări, precaut, te controlezi excesiv, îţi filtrezi mult ideile. Revoluţiile de orice natură au fost făcute de tineri. Dar revoluţiile îşi devorează copiii. În artă, tinerii încep mişcări de avangardă, experimente. Atunci când stilul este deja impus devine clasic.

Exuberanţa noastră a celor din expoziţia Şapte a fost observabilă, s-a reflectat în ochii şi zâmbetele privitorilor, ceea ce ne dă încrederea de care avem mare nevoie.”

*

Din aşa-zisă întâmplare îmi vin în minte alte cuvinte ale poetului italian: „Pentru a face, ca şi pentru a înţelege arta, este nevoie înainte de toate de un lucru: să ne păstrăm copilăria pe care procesul vieţii, de la un capăt la altul, tinde să o distrugă.” Vasile Crăiţă-Mândră ne-a mărturisit: „Norocul meu şi-al lui Ioan Burlacu este că am înţeles ce se întâmplă în această expoziţie. Şi astfel, am întinerit şi noi!”

De altfel, artistul plastic Vasile Crăiţă-Mândră a prezentat expoziţia şi a vorbit despre fiecare dintre cei şapte:

Lucrările lasă impresia de prospeţime şi spontaneitate. Aceşti tineri artişti parodiază, au în comun un umor ce se apropie de comicul teatrului burlesc.

Marius Crăiţă-Mândră se caracterizează printr-un joc foarte pătrunzător valoric şi cromatic. Cu nonşalanţă, el merge până la relaţia de complementaritate, folosind contraste radicale. Şi valoric merge pe scala contrastelor de la închis la deschis. Poate opta şi tria din viaţă orice aspect sau moment. Decupaje şi imagini, reproduceri fotografice, foi de revistă se concentrează printr-o paginare şi încadrare specifică stilului său, nelipsind aspectul insolit. El provoacă prin subiectele lui, îşi subliniază mesajele.

Dionis Puşcuţă recurge la o abordare grafică a începuturilor sale, care frizează puţin burlescul, dar nici într-un caz nu ajunge până la intersecţia cu caricatura. Readuce în zona picturalului realizările sale prin pată de culoare puternică, plasată cu certitudine.

Dragoş Burlacu are calitatea de a putea să preia un obiect, un aspect de mici dimensiuni şi să creeze imagini care rezistă foarte bine prin culoare şi prin fermitate. Cu exactitate de aparat fotocopiator, dar şi cu virtuozitate grafică şi cromatică, Dragoş împinge imaginea în zona esteticului şi picturalului.

Cristi Gaşpar poate să jongleze foarte degajat folosind culori, să se mişte cu mare curaj, fără distonanţe.

Justinian Scărlătescu duce tehnica graficii spre fotografie, face demonstraţii de virtuozitate profesionistă. Decupează nişte detalii cu un efect plastic fantastic.

Teodora Nicodim pare cuminte, dar în realitate dovedeşte curaj în lucrările sale, face pictură folosind, doar ca pretext, aspectul serigrafic.

Georgian Mazerschi prezintă curat şi cinstit niste variante grafice. Nu se supune rigorii acestei tehnici. Abordează tipul de compoziţie deschisă, concentrând culoarea mai ales în anumite zone, controlate foarte bine de el. Se simte un vânt de libertate care bântuie pe suprafeţele sale.”

Şapte – o expoziţie bogată din punct de vedere cromatic, animată de un umor situat la intersecţia dintre jovialitate şi ironie. O expoziţie la care simţi nevoia să revii, pentru că ar mai fi ceva de înţeles, un ceva ce la prima vedere îţi poate scăpa. Revenind în Galeria „Frunzetii”, pentru a revedea creaţiile celor Şapte, vizita mea a coincis cu cea a unor copii, elevi în clasa a VI-a la Liceul de Artă. Ce spuneau copiii? Aveau anumite preferinţe: bebeluşul care ţine în mână un bănuţ (lucrare semnată de Dragoş Burlacu), blonda cu şuviţe frumoase (portretizată de Marius Crăiţă-Mândră), căţeii lui Dionis Puşcuţă, broscuţa şi struţul – personaje zugrăvite cinetic de Teodora Nicodim. S-au contrazis teribil în ceea ce priveşte „omul în picioare" – creat de Dragoş Burlacu. Mai întâi, privindu-l de foarte aproape, au afirmat c-ar fi „prea încărcat". O fetiţă, îndepărtându-se, a reflectat: „Abia de aici îmi place omul acela. De aproape îl vedeam altfel. Dar e fascinant, ai impresia că va trece prin uşă, eşti sigur că va pătrunde şi prin pereţii panotaţi cu tablouri."

Da, omul din uşă, creat de Dragoş Burlacu, guverna întreaga galerie. O guverna, îndepărtându-se aparent din acel univers artistic, pe care nu-l poţi pătrunde dacă nu ai păstrat ceva din copilărie: visul, jocul, curiozitatea, culoarea, înveselirea, inima caldă, sinceritatea. Dar mai ales fantezia. De toate acestea, şi cu un plus de echilibru, au dat dovadă şi cei şapte artişti.

Violeta SAVU

Niciun comentariu: