Follow by Email

marți, 29 iunie 2010

Un Warhol ceva mai „cuminţit“



Brooklyn Museum din New Yok propune „Andy Warhol: Ultimul deceniu“, o colecţie de 45 de lucrări din anii ’80 ale artistului. Expoziţia, deschisă până la 12 septembrie, e prima încercare a muzeelor americane de a studia lucrările din ultima parte a vieţii lui Warhol.

„Andy Warhol: Ultimul deceniu" îşi propune să surprindă vitalitatea, energia şi nevoia de inovaţie a artistului din ultimul deceniu de viaţă. Între 1980 şi 1987, momentul morţii lui Andy Warhol, acesta a creat nenumărate serii de desene şi picturi, cu dimensiuni mult mai mari decât tot ceea ce realizase în cei patruzeci de ani ai carierei sale. Anii '80, prolifici şi experimentali, au adus o transformare majoră în stilul şi în tehnicile de producţie artistică ale acestuia.

Revenirea la sine
Expoziţia este deschisă de lucrarea „Autoportret: Strangulare" („Self-portrait: Strangulation", 1978), o alăturare de zece pânze, fiecare imprimată cu imaginea autorului în timp ce este strangulat de o mână străină.

Ochii orientaţi în sus, privirea plină de groază şi gura căscată sunt semnele unei disperări care caută, parcă, o intervenţie divină. Aşa cum menţionează şi Joseph D. Ketner, organizatorul evenimentului, această perspectivă asupra sinelui este foarte diferită de autoportretele detaşate şi violente din anii '60-'70.

Creaţiile din această perioadă devin mult mai personale, reflectând însă şi înclinaţia artistului spre arta provenită din materialitate. Ele vorbesc despre religiozitatea şi homosexualitatea unui eu artistic care îşi înfruntă cu vigoare demonii lăuntrici şi care vede pictura ca pe o răzbunare.

Abstractizarea, refuz al conformismului

Deşi în ultimul deceniu al vieţii sale Warhol nu ezită să „recicleze" lucrări mai vechi, aşa cum face cu portretul lui Marilyn Monroe, „decolorat" în alb şi negru, el se distanţează şi mai mult de zonele de confort ale artei. Renunţă la fotografiile supradimensionate şi intens colorate şi cultivă tehnica oxidării. Expoziţia conţine două creaţii de acest fel, în care urina umană este turnată peste pânzele ce conţin amestecuri de cupru, pentru a crea pete fluorescente de verde, galben şi negru.


Andy Warhol, „The Last Supper“

Prietenia lui Warhol cu neo expresioniştii Jean-Michel Basquiat şi Francesco Clemente s-a materializat în lucrări complexe, ca „Originea bumbacului", alcătuite dintr-o multitudine de motive distincte, din arii variate ale realităţii artistice. Pe lângă picturile şi fotografiile artistului, vernisajul conţine şi câteva filme ale acestuia, demonstrând interesul lui Warhol pentru televiziune şi pentru imagini în mişcare, în general.

Expoziţia se încheie cu alte trei autoportrete, din 1986, ce redau într-o notă delirantă aceeaşi dezordine interioară a autorului. Cele mai faimoase creaţii ale lui Andy Warhol, prezente la evenimentul de la Brooklyn Museum, sunt portretul preşedintelui american Ronald Reagan şi „The Last Supper". Cea din urmă este o combinaţie între religios şi diabolic, în care fragmente din „Cina Cea de Taină" a lui Leonardo da Vinci sunt amestecate cu motociclete imense, aluzii la clubul de motociclişti „Hell'Angels".

Coca-Cola şi scaune electrice

Andy Warhol (1928-1987), pictor, ilustrator şi realizator american de filme, a fost o figură importantă a mişcării „pop art" din artele plastice.

Devenit celebru ca realizator de reclame în anii '50-'60, el promovează repetabilitatea în arta invadată de motive comerciale, provenite din lumea materială actuală sau din lumea strălucitoare a Hollywoodului (cutiile de supă Campbell's sau de Coca-Cola, chipul lui Marilyn Monroe sau al lui Elvis Presley, scaune electrice, nori atomici).

În 1968 Warhol a fost grav rănit în urma unei tentative de asasinat, întâmplare ce i-a marcat întreaga viaţă artistică, determinându-l să se întrebe constant dacă a mai realizat vreo lucrare majoră după acest incident.

Personalitatea lui artistică a fost centrul unor controverse neîncetate, Warhol plasându-se între admiraţia tinerilor reprezentanţi ai mişcării postavangardiste şi critica artiştilor consacraţi, care îl acuzau de dizolvarea unicităţii artei şi de impregnarea ei cu actualitatea cotidiană.



Ina-Alice Dănilă

http://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/arte_vizuale/Un_Warhol_ceva_mai_-cumintit_0_289171558.html

2 comentarii:

Danila Ina-Alice spunea...

Cristi, ma onorezi...:D

Lucian Muntean spunea...

SUPER articol! Bravo Ina :)