Constituția României identifică revoluţia din decembrie 1989 ca fundament al statului român în forma în care există azi. În ultimii 23 de ani, subiectul revoluţiei a fost dezbătut şi disputat cu aceeaşi fervoare cu care Uniunea Sovietică se reporta la Marea Revoluţie din Octombrie. Diferenţa față de URSS şi de sistemul pe care l-au răsturnat evenimentele din decembrie constă în varietatea conflictuală a raportărilor asumate în societate.
Faptul că legitimitatea politică şi consensul soci
al
se bazează pe revoluția română, dimpreună cu toate manifestările
derivate din această legitimitate a stârnit în ultimele 2 decenii
curente culturale şi de gândire care încă străbat societatea. Fireşte,
arta nu s-a putut ţine deoparte, fie observând fenomenul în ansamblu,
fie adoptând partizanate.
Deşi curente precum postdecembrismul sau neorealismul manifestat în pictură şi cinematografie încearcă sintetizarea existenței pre-, post- şi post-post-decembriste, societatea română pivotează atât la nivelul formal al discursului, cât şi la cel structural al gândirii în jurul socialismului şi al dispariţiei lui.
În România anului 2012, „fantoma comunismului” stârneşte încă aprigi dezbateri politice, în timp ce media vânează conspiraţii ale fostei Securități. Aberații cuprind antrenarea persoanelor născute după 1989 în dispută, obligându-le să se muleze pe o atitudine anume, dar şi faptul că solidaritatea sau coeziunea socială sunt trecute în plan secund în numele unei cruciade a posteriori. Acestea fără a lua în calcul segmentul nostalgic al populaţiei.
Abordarea paradigmei comunism a devenit o cutumă artistică a tuturor generaţiilor postdecembriste. Iar cutumele, asemenea datinilor şi obiceiurilor, trebuie urmate cu stricteţe, pentru a nu ştirbi identitatea naţională.
„Al nostru steag” este un performance care, în primul rând, se supune trendului. Artistul identifică steagul revoluționar cu o rană socio-culturală care trebuie suturată. Acţiunea implică, în mod esenţial, o transpunere textilă care să reflecte cât mai fidel nu doar istoria ca înşiruire cronologică de evenimente, ci însăşi structura fenomenului pe care îl numim istorie.
Înţelegând reversibilitatea ca fiind imposibilă şi pernicioasă, artistul propune coaserea marginilor găurii lăsate de decuparea stemei RSR. Încreţirea grosolană a materialului marchează cicatrizarea unei traume puternice, dar neletale, care se poate depăşi simbolic prin arborarea steagului suturat.
Al nostru steag permite o gamă largă de interpretări care să dea satisfacţie atât celor care caută o depăşire a impasului, cât şi celor repliaţi în trauma socială sau celor nostalgici, reuniţi prin asumarea unei cicatrici care, deşi ireversibilă şi desfigurantă, este - sau ar trebui să fie - clinic sănătoasă.
Instalaţia-performance „Al nostru steag” va fi deschisă publicului vineri, 21 decembrie 2012 de la ora 18.00 în sediul laborator.visual.kontakt. din strada Republicii nr 47. Realizatorul proiectului este anonim, concepția fiind asumată de departamentul de curatoriat Visual Kontakt.
Deşi curente precum postdecembrismul sau neorealismul manifestat în pictură şi cinematografie încearcă sintetizarea existenței pre-, post- şi post-post-decembriste, societatea română pivotează atât la nivelul formal al discursului, cât şi la cel structural al gândirii în jurul socialismului şi al dispariţiei lui.
În România anului 2012, „fantoma comunismului” stârneşte încă aprigi dezbateri politice, în timp ce media vânează conspiraţii ale fostei Securități. Aberații cuprind antrenarea persoanelor născute după 1989 în dispută, obligându-le să se muleze pe o atitudine anume, dar şi faptul că solidaritatea sau coeziunea socială sunt trecute în plan secund în numele unei cruciade a posteriori. Acestea fără a lua în calcul segmentul nostalgic al populaţiei.
Abordarea paradigmei comunism a devenit o cutumă artistică a tuturor generaţiilor postdecembriste. Iar cutumele, asemenea datinilor şi obiceiurilor, trebuie urmate cu stricteţe, pentru a nu ştirbi identitatea naţională.
„Al nostru steag” este un performance care, în primul rând, se supune trendului. Artistul identifică steagul revoluționar cu o rană socio-culturală care trebuie suturată. Acţiunea implică, în mod esenţial, o transpunere textilă care să reflecte cât mai fidel nu doar istoria ca înşiruire cronologică de evenimente, ci însăşi structura fenomenului pe care îl numim istorie.
Înţelegând reversibilitatea ca fiind imposibilă şi pernicioasă, artistul propune coaserea marginilor găurii lăsate de decuparea stemei RSR. Încreţirea grosolană a materialului marchează cicatrizarea unei traume puternice, dar neletale, care se poate depăşi simbolic prin arborarea steagului suturat.
Al nostru steag permite o gamă largă de interpretări care să dea satisfacţie atât celor care caută o depăşire a impasului, cât şi celor repliaţi în trauma socială sau celor nostalgici, reuniţi prin asumarea unei cicatrici care, deşi ireversibilă şi desfigurantă, este - sau ar trebui să fie - clinic sănătoasă.
Instalaţia-performance „Al nostru steag” va fi deschisă publicului vineri, 21 decembrie 2012 de la ora 18.00 în sediul laborator.visual.kontakt. din strada Republicii nr 47. Realizatorul proiectului este anonim, concepția fiind asumată de departamentul de curatoriat Visual Kontakt.
Oradea, Galeria "Laborator.Visual.Kontakt.", Str. Republicii, nr 47, parter
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu