duminică, 23 iunie 2013

Cláudio Garrudo "Borderline"@H'art Gallery

"Cláudio Garrudo își prezintă noua serie de lucrări denumită Borderline, colecție axată pe metafora funcțională a artistului fotograf aflat în continua explorare a unor situații extreme ca nebunia și moartea, sau dezvoltarea unor identități multiple, ce încarnează personalități distincte.

Borderline, titlul expoziției, ne trimite către înțelesuri de o natură mai literală: demarcare, hotar (border), dar și către ceva aflat în afara sferei raționale, în zone ale ambiguității și incertitudinilor. Punctul central al meditației pe care o propune Garrudo este chiar linia invizibilă ce desparte rațiunea de nebunie, împăcarea de neliniște.
În seria fotografică expusă, Cláudio Garrudo recurge la propriul corp ca obiect al scenei fotografiate într-o dublă confruntare. Pe de o parte avem de a face cu confruntarea pe care imaginea în sine o induce privitorului. Cumva, provocați de funcția reprezentativă a obiectului artistic, ne privim pe noi înșine într-un mod diferit, ca într-o stare de suspensie spațio-temporală. Ne atinge, ne mișcă și ne intrigă, realizând o legătură aproape directă între un spațiu exterior și spațiul nostru cel mai intim.
Și în aceasta poate consta poate una din provocările lui Cláudio Garrudo, de a deveni fiecare dintre noi subiecți în descoperirea multitudinii de identități pe care cu toții le cuprindem. Sau poate că nu...discursul artistic este deschis unor interpretări cât de personale. Pe de cealaltă parte, fotografiindu-se pe sine creează premisele unei confruntări între artist și arta sa, între interiorul și exteriorul unei compoziții, căci la urma urmei autoportretizarea sau realizarea de reprezentări ale sinelui (o întrebare ambiguă în sine...), Cláudio Garrudo devine un voyeur al propriei persoane, plasându-se în poziția și în rândul observatorilor.
Ne aflăm în raza privirii celorlalți dar totodată în raza privirii noastre. Această serie de fotografii ne revelează o altă latură a creației artistice a lui Cláudio Garrudo, una mai existențialistă, mai densă, ce amintește poemul lui Mário Sá-Carneiro: „Nu sunt nici eu dar nici vreun altul. Sunt ceea ce este între noi. Stâlp al podului indiferenței. Ce mă unește de celălalt.” (Ana Matos)

Cláudio Garrudo presents at the Borderline series, his most recent work having has as metaphor the functioning named Borderline, where the photographer explores different extreme situations like death or insanity, and multiple identities, incarnating other personalities. However, borderline also refer us to other meanings of a more literal nature: border and demarcation, but also something that isuncertain or ambiguous. And in this way, Garrudo proposes a reflection about that thin line which separates sanity from
insanity, the quiet from disquiet. In the photography series presented at the exhibition, Cláudio Garrudo resorts to his own body as “object” of the photographed scene, in a double confrontation. On the one hand the confrontation that the picture per se raises in the
observer. Somehow, by recognizing the resemblance to the object of art, we look into ourselves in another way: there is as a time and space suspension. It intrigues us, touches us, and perturbs us in an (almost) direct circuit between the exterior and our most intimate refuge. And that, perhaps, may be one of the challenges of this work from Cláudio Garrudo, where we may be his accomplices in the discovery of the several “selves” that each one of us encloses.
Or maybe not… the ground is free, and the readings very personal. On the other hand, when photographing himself it occurs a confrontation between the artist and his art, between inside and outside of the composition, after all when taking self portraits or making self representations (a question itself ambiguous…), Cláudio Garrudo becomes voyeur of himself, putting himself at the same level as the observer. We see one another and ourselves. This series reveals us another side of Cláudio Garrudo’s artistic work,
more existentialist, denser, recalling Mário Sá-Carneiro’s poem: “I’m not me neither I’m the other. I’m something inbetween.
Pillar of the bridge of boredom. That goes from me to the other.” (Ana Matos)

Cu sprijinul: Galeriei das Salgadeiras, Epson, Institutul Camoes si ICR
 

Niciun comentariu: