Follow by Email

luni, 17 iunie 2013

În acest pavilion se vede artă - România la Veneția. 89 de ani de bienală

În acest pavilion se vede artă ------English version below------
România la Veneția. 89 de ani de bienală

19 iunie – 19 octombrie 2013
Vernisaj: miercuri, 19 iunie 2013, orele 19:00
tranzit.ro/ Bucureşti, Str. Gazelei nr. 44, sector 4

Curator: Daria Ghiu

Cu contribuții de:

Judit Angel, Marius Babias, studioBASAR, Anetta Mona Chișa și Lucia Tkáčová, Club Electroputere, Alexandra Croitoru și Ștefan Tiron, Teodor Graur, Ion Grigorescu, Kinema Ikon, Daniel Knorr, Călin Man, Wanda Mihuleac, Mihnea Mircan, Miklos Onucsan, Alexandru Patatics, Maria Rus Bojan & Ami Barak & Bogdan Ghiu, Napoleon Tiron, Mona Vătămanu și Florin Tudor.

Cu sprijinul:

ASAC - Archivio Storico delle Arti Contemporanee della Biennale, Arhivele diplomatice (Ministerul Afacerilor Externe), Arhivele Naționale ale României, Muzeul de Artă din Arad, Muzeul Național de Artă al României, Neuer Berliner Kunstverein, Uniunea Artiștilor Plastici.

Pe 19 iunie 1954, România se reîntorcea în Pavilionul său din Giardini di Castello, la cea de-a XXVII-a ediție a Bienalei de artă de la Veneția, după o absență de 12 ani. Cu doi ani înainte, Pavilionul fusese împrumutat, la egalitate, Mexicului și Guatemalei. Un trimis la fața locului, înainte de deschiderea oficială din 1954, se felicita pentru această găzduire temporară, grație căreia pavilionul avea nevoie doar de reparații minime. În 1988, după o altă pauză de artă la Veneția, Napoleon Tiron găsea, în schimb, Pavilionul părăsit și năpădit de oțetari.
În 1942, expoziția din Pavilionul României la bienală era organizată de Ministerul Propagandei Naționale. Cum intrai, privirea se oprea pe două busturi: supradimensionat, Mareșalul Antonescu. Mai mic – Regele Mihai. Cu doar patru ani înainte, în 1938, istoricul Nicolae Iorga cumpărase și construise, prin eforturi personale, Pavilionul României la Veneția, parte dintr-o structură mai mare, arhitectura fascistă a italianului Brenno del Giudice.

Bienala de artă de la Veneția s-a născut în 1895 și a devenit în scurt timp reperul zero al artei internaționale. Urmașă a Expozițiilor Universale, bienala găzduiește în acest moment 29 de pavilioane naționale doar în Giardini Napoleonici: primul, al Belgiei, construit în 1907; ultimul, al Coreei, în 1996. Odată cu fiecare ediție, numărul țărilor participante crește. În 2013, 88 de națiuni expun la Veneția, presărate în tot orașul.
Istoria României la Bienală e fragmentată, construită din absențe și prezențe. Se citește din documente, din presa locală și cea internațională, din cataloage și fotografii, din dialogul cu artiștii, curatorii și comisarii. Nu începe nici în 1954, nici în 1938, dar politic o ia în ambele momente de la capăt. În 1924, România este prezentă pentru prima oară ca națiune la bienală, cu o expoziție-mamut, în Palazzo dell'Esposizione: 106 lucrări și 36 de artiști, o carte de vizită a unei artei românești tinere. Se reîntoarce abia în 1938, fundalul sonor al inaugurării Pavilionului fiind asigurat de imnul Giovinezza.

În 1948, Bienala se redeschide și este timpul pentru marile retrospective de artă, care ar trebui să vindece rănile mondiale ale războiului. În 1954, România revine în forță. Pavilionul devine un important instrument de propagandă. „În acest pavilion se vede artă” scrie un vizitator în Registrul Pavilionului R.P.R. la Bienala din Veneția. Urmează din acel moment o dezbatere bine dirijată despre arta „sănătoasă” vs. cea occidentală, demonizată. O expoziție de cumpănă este retrospectiva Țuculescu, curatoriată de Petru Comarnescu în 1966. Extraordinar receptată de presa occidentală, ea vine „prea târziu”, pentru un artist deja dispărut. Perioada cuprinsă între 1968 și 1982 stă sub semnul criticului Ion Frunzetti; în Pavilion sunt cei care, în România, ocupă scena artistică locală. Anii `90 sunt ai recuperărilor artistice, iar comisari organizatori sunt Dan Hăulică, Radu Varia, Coriolan Babeți. Odată cu 1999 și expoziția curatoriată de Judit Angel, avându-i la Veneția pe Dan Perjovschi și grupul SubREAL, România – scrie presa occidentală – „vorbește în sfârșit aceeași limbă cu noi”.

Pavilionul României la Bienala de artă de la Veneția este spațiul de întâlnire al raporturilor diplomatice și al politicilor culturale. Politic prin însăși apariția lui, în 1938, el trasează mult mai mult decât istoria artei românești a secolului XX. Expoziția de față prezintă o privire transversală asupra istoriei pavilionului, înăuntru și în afară, de la periferie către centru și înapoi la margine. O istorie a reușitelor, dar și a eșecurilor, cu momente de reprezentări la vârf ale „artei naționale”, care au oscilat identitar în funcție de momentul politic.

Mulțumiri:

Corina Lucia Apostol, Kinga Bódi, Mădălina Brașoveanu, Geta Brătescu, Elena Cazzaro, Eduard Constantin, Simion Constantin, Mihai Constantinescu, Ruxandra Demetrescu, Mirela Duculescu, Marica Gallina, Ruxandra Garofeanu, Mădălin Geană, Adrian Guță, Valentina Iancu, Cătălin Ilie, Marian Ivan, Ruxandra Juvara-Minea, Petru Lucaci, Stelian Obiziuc, Anca Oroveanu, Livia Pancu, Dan Perjovschi, Mihai Pop, Anca Rujoiu, Alina Şerban, Sânziana Șerbănescu, Ioana Vlasiu, Beat Wyss.

Design grafic şi instalare expoziție: Palier Design
Asistență expoziție: Anastasia Jurescu

Daria Ghiu este doctorand al Universității Naționale de Arte din București și bursier al SIK-ISEA (Institutul de cercetare a artei) din Zürich, cu o teză despre Pavilionul României la Bienala de artă de la Veneția: istoric, mecanisme instituționale, context internațional.
În 2008 a lucrat în Departamentul de Educație al bienalei de artă Manifesta 7, în Italia. Este jurnalist cultural și critic de artă, pentru diferite publicații culturale românești (Bucureștiul cultural, Dilema veche etc.) și reviste de specialitate: Arta, IDEA artă+societate, Igloo, Art Press,Turn On Art. A Global Vision on Contemporary Art. Din 2008 colaborează cu Radio România Cultural, unde realizează reportaje și interviuri pe teme ce vizează scena de artă contemporană românească.

tranzit.ro/ Bucureşti
Str. Gazelei nr. 44, sector 4
Expoziția poate fi vizitată pe bază de programare.

Contact: Raluca Voinea
raluca.voinea@tranzit.org
Tel. 031 482271

Într-o formă adaptată, expoziția va fi itinerată la tranzit.ro/ Iaşi în toamna 2013. Ea face parte din programul „Ficțiune, retorică şi fapte”, dezvoltat de tranzit.ro în 2012-2013.

În perioada 1 iunie – 24 noiembrie 2013 poate fi vizitat la Veneția Pavilionul României la a 55-a ediție a Bienalei, în care este prezentat proiectul „O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneția”, al artiştilor Alexandra Pirici şi Manuel Pelmuş.
http://issuu.com/an_immaterial_retrospective/docs/shortguide

http://ro.tranzit.org/
Partenerul principal al tranzit.ro este Fundația ERSTE.

-----------------------------------------------------------------------

In This Pavilion One Can See Art
Romania in Venice. 89 years with La Biennale

19 June – 19 October 2013
Opening: Wednesday, 19 June 2013, 7 pm
tranzit.ro/ Bucureşti, Str. Gazelei nr. 44, sector 4

Curator: Daria Ghiu

With contributions by:

Judit Angel, Marius Babias, studioBASAR, Anetta Mona Chișa and Lucia Tkáčová, Club Electroputere, Alexandra Croitoru and Ștefan Tiron, Teodor Graur, Ion Grigorescu, Kinema Ikon, Daniel Knorr, Călin Man, Wanda Mihuleac, Mihnea Mircan, Miklos Onucsan, Alexandru Patatics, Maria Rus Bojan & Ami Barak & Bogdan Ghiu, Napoleon Tiron, Mona Vătămanu and Florin Tudor.

With the support of:

ASAC - Archivio Storico delle Arti Contemporanee della Biennale, The Diplomatic Archives (The Ministry of Foreign Affairs), National Archives of Romania, The Art Museum in Arad, The National Museum of Art of Romania, Neuer Berliner Kunstverein, Romanian Artists Union.

On the 19th of June 1954, Romania was going back to its Pavilion in Giardini di Castello, at the XXVIIth edition of the Venice Biennale, after an absence of 12 years. Two years before, the Pavilion had been lent, in equal measure, to Mexico and to Guatemala. An official delegate, before the opening in 1954 was writing self-congratulatory about this temporary generosity, thanks to which the pavilion only needed minimal repairs. In 1988, after another break of participation in Venice, Napoleon Tiron found, instead, an abandoned Pavilion, overgrown with ailanthus trees.
In 1942, the exhibition in the Romanian Pavilion was organized by the Ministry of National Propaganda. As one entered the space, the gaze was confronted by two portrait sculptures: oversized, Marshal Antonescu. Smaller – King Mihai. It was four years before that historian Nicolae Iorga had bought and built, through his personal efforts, the Romanian Pavilion in Venice, part of a larger structure, the Fascist architecture of Italian Brenno del Giudice.

The Venice Biennale was born in 1895 and became shortly a landmark for international art. A follower of the Universal Exhibitions, the biennial hosts now 29 national pavilions only in the Giardini Napoleonici: the first one, of Belgium, built in 1907; the last one, of South Korea, built in 1996. With each edition, the number of participating countries grows. In 2013, 88 nations exhibit in Venice, spread throughout the city.

The history of Romania’s participation at the biennale is fragmented, built from absences and presences. It can be read in the documents, in the local and international press, in catalogues and photographs, reconstituted from the dialogue with artists, curators and commissioners. It begins neither in 1954 nor in 1938 but politically it starts over in both moments. In 1924, Romania is present for the first time as a nation at the biennale, with a giant-exhibition, in Palazzo dell'Esposizione: 106 works and 36 artists, a visit card of young Romanian art. The next participation is only in 1938, when the soundtrack in the background of the Pavilion’s inauguration was provided by the Fascist anthem Giovinezza.

In 1948, the Biennial reopens, with big art retrospectives which were supposed to cure the world wounds after the war. In 1954, Romania comes back in full force. The Pavilion becomes an important propaganda instrument. “In this Pavilion one can see art”, wrote a visitor in the Visitor book of the Popular Republic of Romania’s Pavilion at the Venice Biennale. From that moment a well-moderated debate can be followed, about the “healthy” art vs. the demonized, Western one. A breakthrough is represented by the Ţuculescu retrospective, curated by Petru Comarnescu in 1966. With an extraordinary reception in the Western press, this comes “too late” for an artist already gone. The period between 1968 and 1982 is marked by the personality of the art critic Ion Frunzetti; in the Pavilion are presented those who in Romania occupy the local artistic scene. The 90s are the years of artistic recuperations, with commissioners Dan Hăulică, Radu Varia, Coriolan Babeți. Starting with 1999 and the exhibition curated by Judit Angel, presenting Dan Perjovschi and SubREAL, Romania – writes the Western press – “finally speaks the same language with us”.

The Romanian Pavilion in Venice is the meeting ground of the diplomatic relationships and the cultural policies. Political from its own inauguration, in 1938, it traces much more than the history of Romanian art in the 20th century. The current exhibition presents a transversal look upon the pavilion’s history, inside and outside, from the periphery to the centre and back to the margins. It identifies a history of successes and failures, with moments of high representation of “national art”, which have oscillated in their identity depending on the political moment.

Thanks to:

Corina Lucia Apostol, Kinga Bódi, Mădălina Brașoveanu, Geta Brătescu, Elena Cazzaro, Eduard Constantin, Simion Constantin, Mihai Constantinescu, Ruxandra Demetrescu, Mirela Duculescu, Marica Gallina, Ruxandra Garofeanu, Mădălin Geană, Adrian Guță, Valentina Iancu, Cătălin Ilie, Marian Ivan, Ruxandra Juvara-Minea, Petru Lucaci, Stelian Obiziuc, Anca Oroveanu, Livia Pancu, Dan Perjovschi, Mihai Pop, Anca Rujoiu, Alina Şerban, Sânziana Șerbănescu, Ioana Vlasiu, Beat Wyss.

Graphic design and exhibition mounting: Palier Design
Exhibition assistance: Anastasia Jurescu

Daria Ghiu (born 1983, Bucharest) is a doctoral fellow at the Swiss Institute for Art Research (Zurich) within the Focus Project `Venice Biennale` and a PhD student at the National University of Arts in Bucharest, with a thesis on the history of the Romanian Pavilion. In 2008, she has been an art mediator for the art biennial Manifesta 7 in Trentino, Alto-Adige, Italy.
She is an art critic, writing for different cultural magazines and art magazines such as Arta, IDEA arts+society, Igloo, Art Press, Turn On Art. A Global Vision on Contemporary Art). Since 2008 she is a permanent collaborator at the Romanian Cultural Public Radio, focusing on the local contemporary art scene.

tranzit.ro/ Bucureşti
Str. Gazelei nr. 44, sector 4
The exhibition can be visited by appointment.

Contact: Raluca Voinea
raluca.voinea@tranzit.org
Tel. 031 482271

In an adapted form, the exhibition will be itinerated to tranzit.ro/ Iaşi in Fall 2013. It is part of the programme “Fiction, Rhetoric and Facts”, developed by tranzit.ro in 2012-2013.

In the period 1 June – 24 November 2013 the Romanian Pavilion at the 55th Venice Biennale presents the project “An Immaterial Retrospective of the Venice Biennale”, of the artists Alexandra Pirici and Manuel Pelmuş.
http://issuu.com/an_immaterial_retrospective/docs/shortguide


http://ro.tranzit.org/
Main partner of tranzit.ro is ERSTE Foundation.

Niciun comentariu: