IPOSTAZE CRISTOLOGICE - MURIVALE @ Galeria Orizont

Expoziția lui Murivale, Ipostaze Cristologice, se remarcă prin inedit, printr-o cromatică bogată presărată cu surprize vizuale menite să creeze un spațiu ambiental mobil, în care diferite elemente ale compoziției se află în dialog atât între ele precum și cu privitorul.

Natura și pictura, arta și creația devin un tot unitar, se potențează reciproc și recreează un univers în care regăsim divinul ca element esențial.
Artistul înfiripă o conversație plină de sens între spațiul real și pictură.”Am vrut prin această expoziție să mă adresez sufletului. Am pornit demersul meu plastic de la afirmația biblică potrivit căreia creația este iubire de oameni”.

În expoziție regăsim o suită de asamblaje, trimiteri la curente picturale premoderne, forme primare în formă de romb, tuburi cilindrice, scene votive.
Veritabile incursiuni stilistice în istoria picturii, portretele Mântuitorului, sunt reprezentate într-o manieră proprie care pune accent pe expresie, simplifică, esențializează.

”Dacă ar veni în expoziție un preot ar rămâne surprins și probabil că m-ar întreba de ce nu respect canonul bizantin”, afirmă Murivale.
În compoziția sa sunt trasee care te poartă vizual din aproape în aproape spre tărâmuri pure, edenice. În mijlocul sălii pardoseala este amenajată pe un fond alb imaculat care simbolizează giulgiul lui Isus. ”Revelația acestei idei am avut-o atunci când am văzut lucrările așezate pe albul zăpezii. Atunci am înțeles că giulgiul nu este altceva decât granița din pur și impur și am încercat să redau plastic această idee.„

Creatorul Murivale vorbește cu pasiune cu pricepere și folosește un limbaj elevat presărat cu expresii populare care au rolul de a puncta trăirile sale. Vocația de pedagog se îmbină în mod armonios cu aceea de orator și actor.

Îndrăgostit de fovi, dar și de Mark Rothko care i-a influențat traseul plastic, Murivale reușește să creeze prin această expoziție o căldură afectivă în care culoarea ca o forță a naturii te inundă de peste tot ca o pledoarie în favoarea frumosului. Ghivecele cu flori de iriși aflate în pandant cu bogatele reprezentările picturale ale acelorași flori pline de lumină vin în sprijinul acestei idei creând vizitatorului impresia că se află în mijlocul lucrurilor.
Autorul utilizează materiale diverse metal, lemn, carton, pânză, polistiren expandat precum și limbaje plastice care își pot găsi o amprenta în minimalism și expresionism.

Nu este o expoziție rece, glacială în care demersul plastic se adresează unei elite instruite, ci din contră, Murivale își dorește apropierea unui public cât mai larg și divers. ”Mi-am dorit cu acei mini cilindrii pictați din vitrina galeriei Orizont .să atrag privirile trecătorilor grăbiți sau a oamenilor care așteaptă autobuzul în stație.Și către ei aș vrea să ajungă mesajul acestei expoziții.”

Remarcăm în acest expozeu o virtuozitate a manevrării limbajului plastic, un dominou vizual în care privirile ne sunt atrase de cristurile înfățișate cu multă emoție și bucurie.
Am observat în expoziția artistului Murivale preocuparea pentru creatorul de artă anonim așa cum sunt autorii troițelor atât de bine realizate de la răscrucile de drumuri. Este și un omagiu adus acestor tipologii de artiști și în același timp un un punct de plecare în demersul realizării acestei simeze. ”Troițele și portretele vechilor maeștrii au fost ideile de la care am pornit în demersul meu.”
Întreaga compoziție transmite bucuria, entuziasmul, pasiunea pe care autorul a avut-o atunci când a realizat-o, această vibrație sufletească puternică se face simțită cu prisosință.
Artistul spune: ”Am ajuns la etapa când nu mă mai interesează banii și gloria.Îmi doream de mult să fac compoziție.Simt că sunt într-un moment al creației în care am ajuns într-o etapă nouă ce sintetizează experiențele mele artistice și de viață.

În compoziția lui Murivale timpul se comprimă, clipele par niște săgeți care străpung barierele secolelor, artistul încearcă să ajungă la esența lucrurilor, se raportează la Isus ca forță supremă a universului precum și ca simbol al iubirii eterne. Ființa umană, acea ”trestie cugetătoare” a lui Blaise Pascal este copleșită de istorie și de miracolul naturii. Murivale îl reprezintă pe Dumnezeu așa cum ne relevă portretul lui Isus inspirat din celebrul film al lui Zeffirelli, asemeni unui reper major al existenței omului pe pământ, dintr-o nevoie sufletească și reflexivă a sa. Isus apare în mod natural alături de creație și de artă care se întrepătrund și formează un tot unitar.

Irisul este un simbol al iubirii, poate fi o sugestie a cerului, în expoziția lui Murivale ghivecele cu iriși sunt așezate pe diagonala ascendentă în raport cu reprezentarea lor picturală.
Formele și culorile se cheamă și se amplifică reciproc ca într-un joc al privirii. Cer, pământ, iriși, chipuri ale lui Isus traversează secolele și istoria picturii, trăiesc împreună într-o diversitate bogată și își găsesc echilibrul prin puterea iubirii divine.
Așa pare că ne transmite întreaga compoziție, întregul ansamblu ce creează un spațiul ambiental rupt parcă dintr-o zonă a Edenului.

Artistul, nemulțumit poate de universul cotidian își creează o lume proprie, o imagine a unei posibile lumi în care durerea este exorcizată prin sacrificiul divin în favoarea umanității. El pare să ne sugereze o cale de salvare a spiritului așa precum florile de iriși, precum culorile rupte din curcubeul imaginat de acesta par să o afirme. Murivale rupe orice formă de monotonie vizuală prin forța expresivă a liniilor curbe, prin albul ales cu multă finețe care reușește să sugereze spațiul.

El conjuga cu subtilitate atât ipostaza de orchestrator, cât și pe cea de dirijor al propriilor sale creații.
Pentru el însuși a crea înseamnă a pătrunde întrun templu.Nu unul oarecare.Dimpotrivă,unul în care rolul primordial îl deține visul artistului de a regăsi acel ochi divin uitat de umanitate.

Una din cheile prin care publicul se poate apropia de expoziția sa actuala ar fi cea a artistului călător printre unghiuri,arcade și culori,printre întâmplări și cine de taină,dincolo de care răzbate vocea autenticului eliberata de orice constrângeri.

Speranța Ștefanescu, critic de arta

sursa: https://www.facebook.com/murivale.muresanvasile