NEAGU DJUVARA – Tinerețea ține de character

Oamenii au o singură vârstă toată viața

Hermann Graf Keyserling, un filozof german care era la modă prin anii ’20-’30, a spus că oamenii au o singură vârstă toată viața. E un lucru inteligent, nu? Nițel exagerat, dar, uitați, eu cred despre mine că am avut mereu 26 de ani. Îmi amintesc că la 11 ani, când eram în vacanță la Sinaia, o prietenă de-a mamei mele îmi spunea „micul filozof”. Vârsta mea mentală a rămas și acum, la 91 de ani, de 26.

Apropo de asta, îmi amintesc de povestea unui român care lucra în partea de Sud a Senegalului, cea mai nenorocită și săracă parte a țării. Avea un proiect acolo, pentru FAO (Food and Agriculture Organisation) și după ceva timp, fiind depășit de muncă, a cerut un ajutor. Si l-a primit! I-au trimis de la Paris un fran­cez tânăr, de-abia ieșit de pe băncile facultății. Românul meu l-a luat cu mașina de la aeroport și au plecat acolo în mlaștină, la țânțari, în căldură, în nenorocirea aia de zonă. Si francezul ăsta, puștiul, i-a zis românului în mașină: „Pentru pensie… cum facem?”

Era un moș francezul ăla, un moș de 20 de ani! Păi cum să te gândești la pensie în condițiile alea?! Românul meu, trecut prin tot felul de greutăți, și-a făcut cruce. E o chestiune de caracter tinerețea, eu mi-am păstrat apucăturile din tinerețe. Sunt un om ambițios, muncitor, dar îmi plac glumele în continu­are și vă mărturisesc că și acum îmi amintesc niște cântece deo­cheate, învățate de la fratele meu, pe care mi le cânt singur și mă distrez. Așa suntem. Unii îmbătrânim de tineri, alții rămânem copilăroși. Unii chiar poate prea copilăroși.

Tinerețea este tonică

Am lipsit din țară 45 de ani și la întoarcere am descoperit că mă înțeleg nu cu generațiile de sub mine, cu cei de peste 40 de ani, cu cei foarte tineri. Așa se face că prietenii mei de acum au între 20 și 40 de ani. Da, mi-am făcut prieteni ade­vărați printre studenții mei, comunicăm bine, ne înțelegem. Iar din prietenii mei mai vechi, foarte mulți s-au schimbat cu vârsta. Åži n-am mai fost pe aceeași lungime de undă cu ei!

Chiar și cel mai bun prieten al meu, francez, care m-a găzduit când eram pribeag, prieten bun de tot, s-a schimbat, a îmbă­trânit. Eu am continuat să-l con­sider cel mai bun prieten, dar nu ne mai înțelegeam deloc. Nu mai eram de acord cu atitudinea pe care o avea față de copiii lui, cu felul în care își conducea casa. Ajunsesem în punctul în care nu îmi mai făcea plăcere să îmi petrec timpul cu el, ci cu copiii lui. De altfel, am rămas prieten foarte bun cu fiica lui cea mică. Acum are și ea 50 de ani, dar prietenia noastră a început când avea vreo 20.

Resorturile tinereții

Ambiția mă ține tânăr. Din nefericire, nu poți recomanda cuiva să fie ambițios, pentru că asta e o trăsătură pe care o ai sau nu o ai. Dar ca să faci ceva în viață e musai să fii ambițios, să vrei să faci ceva, altfel te prăbușești psihic. Åži vă spun, am văzut și oameni tineri careatunci când nu au mai avut scopuri, au îmbătrânit. Brusc. Eu am multe lucruri pe care vreau să le fac, plus proiecte mai vechi pe care vreau să le finalizez.

Mai am în cap încă vreo două-trei cărți nescrise. Åži vreau să-mi public teza de filozofia istoriei, cea mai dragă operă a mea, în limba engleză, pentru că franceza nu mai este o limbă citită. Mă simt util în România, vreau să profit de po-pularitatea mea și să mai lansez niște idei care să ne dea de gândit. Uitați, „Thocomerius – Negru Vodă”, ultima mea carte, s-a epuizat într-o săptămână și a fost reeditată cu eticheta „bestseller”. Este unul dintre motivele pentru care am vrut să revin în România. Aici pot să fac ceva și e o satisfacție morală să reușești ce ți-ai propus.

Muncesc în fiecare zi și evit orice activitate care mă distrage de la scris. Nu îmi permit să fiu împrăștiat, evit mondenitățile, pentru că am scopuri de îndeplinit. În fiecare zi fac o scurtă siestă de jumătate de oră după-amiaza, este un obicei pe care l-am împrumutat din Africa, dar îmi pun ceasul să sune ca să mă apuc de scris. Da, da, nu râdeți că îmi pun ceasul să sune pentru că dacă dorm mai mult de o oră, devin mofluz și nu mai am chef de nimic.

sursa