Cu
o operă provocativă şi inovatoare,Tiron radicalizează şi extinde
definiţia sculpturii punând mereu accentul pe materialitate, desen, pe
legătura dintre operă şi privitor, operă şi context.
Învaţă cu Boris Caragea de la care preia textura extravaganţei şi devine el însuşi profesor la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, unde pregăteşte câteva generaţii de artişti de la Aurel Vlad la Patricia Teodorescu.
Învaţă cu Boris Caragea de la care preia textura extravaganţei şi devine el însuşi profesor la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, unde pregăteşte câteva generaţii de artişti de la Aurel Vlad la Patricia Teodorescu.
Tiron mediază între un trecut extrem/ logica
sculpturii inseparabilă de logica monumentului, logica sculpturii ca
reprezentare comemorativă, piedestalul ca parte importantă a structurii/
şi prezent/ disoluţia modernistă a noţiunii de sculptură ca
personificare a formei plastice, logica monumentului distrusă gradual,
accent pe instalaţie şi expunere. Cu o corecţie, dimensiunea emergentă
cultivată cu grijă de Tiron.
Au rămas ca reper câteva expoziţii intitulate strict Sculptura -1976, Galeria Simeza, curator Anca Arghir, 1986; Sala Dalles, curator Dan Hăulică;1988, Pavilionul României, Bienala de la Veneţia, comisar Dan Hăulică.
Liviana Dan
Au rămas ca reper câteva expoziţii intitulate strict Sculptura -1976, Galeria Simeza, curator Anca Arghir, 1986; Sala Dalles, curator Dan Hăulică;1988, Pavilionul României, Bienala de la Veneţia, comisar Dan Hăulică.
Liviana Dan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu