Tede....Sunt oameni pe care nu ii poti uita in viata. Ii intalnesti si iti marcheaza existenta. Pentru mine, unul dintre ei a fost Teodor Moraru, Tede cum ii placea sa i se spuna.
L-am cunoscut in 1996, cand a fost de acord sa se uite peste mapa mea de picturici a la Cezanne. "O luam se la 0" a fost prima concluzie a lui Tede.
Un an mai tarziu i-am devenit student, unul din cei mai incapatanati si orgoliosi studenti din cati a avut (ma "certa" mereu pentru orgoliul meu). Am inteles prin anul 4 notiunea de "primitor" si "datator" (relatia elev profesor), notiune care acum imi ghideaza viata.
Sunt multe de spus despre profesorul si prietenul Teodor Moraru, dar cred ca cea mai importanta lectie predata de el este ca arta nu ti-o cere nimeni, nu te obliga nimeni sa o faci, iar daca pui mana sa faci arta, pai pune mana serios si nu iti bate joc.
"Consistenta materiei picturale se remarca astazi in arta lui Teodor Moraru, asa cum se intampla si in etapele precedente. Colajul, prezenta unor materiale inedite, provenind, unele, din consumismul decorativ al ambalajelor produselor de piata, adauga o nota ludica traseelor optice ale lucrarilor recente, dar sunt, pe de alta parte, innobilate prin invecinarea cu structurile plastice de baza. Teodor Moraru anunta extensia in tridimensional, deci o desfasurare de forte care, de la nivelul tabloului la acela al obiectului, tinde sa dea masura unei vitalitati creatoare in plina expansiune si aflata deja la cota deplinei maturitati. Indiscutabil, Teodor Moraru este un plastician situat in chiar miezul artei contemporane romanesti".Adrian Guță
