Să decorăm pereţii lumii viselor - Irina Garcia şi culoarea călătoareExistă pictori care vor să reveleze adevărurile vieţii prin imagini cât mai asemănătoare ei. Aceşti artişti îşi iau titulatura de realişti şi îşi scufundă penelul în culori lumeşti, aşternând pe pânză „portretul" lumii de toate zilele. Şi mai există şi artişti care în loc să dezvrăjească existenţa umană, o trec prin filtrul visului, îşi scufundă penelul în magia culorii închipuite şi pictează poveşti. O astfel de artizană a visului este şi artista Irina Garcia.
Pictor, decoratoare de interioare şi pasionată a bricolajului, artista are un spectru vast de preocupări. Toate, însa, au ca şi constantă iubirea pentru frumosul materializat în împodobirea spaţiului înconjurator cu imagini ale unor lumi de basm. Stilul este proteic şi foarte bogat, amintind de artiştii secession, Paul Gauguin, ilustraţia de carte dar şi de drip-painting-ul lui Jackson Pollock. Juxtapunerea, contrastul între tonuri vii, tuşa unitară dar şi cea vibrată, în stil pointilist sunt mărci distinctive ale artistei, care mizează pe virtuţile expresive ale decorativului conjugat cu o picturalitate idiosincrasică. Artista abordează o gamă diversă de teme cum ar fi cea a călătoriei, a timpului, a feminităţii văzută ca prizonierat sau ca simbol ultim al frumuseţii. Chiar şi tema inocenţei îşi găseşte locul în pictura Irinei Garcia.
Ea este autoarea a numeroase serii de picturi. „Călătorii" este dedicată voiajului văzut ca o experienţă mistică, de tip iniţiatic, care promite revelaţii, bucurie şi multă culoare. Călătoria reînnoieşte sufletul ponosit de existenţa lui statică, purtându-l prin lumi neobişnuite. Personajul principal al acestei poveşti este trăsurica muzicală (o combinaţie inedită şi ludică între o cutiuţă muzicală şi o trăsură), simbol al mutabilităţii şi al uşurinţei sufleteşti caracteristice copilăriei. Natura este reprezentată prin flori vrajite, printr-un vegetal care devine o metaforă vizuală a vieţii însaşi. Artista foloseşte tonuri vii, pure, ca de sticlă colorată sugerând fragilitatea impresiei care a inspirat crearea lucrării. În unele tablouri („Călătorie V") penelul se transformă în baghetă magică şi ţese vraji translucide ce însufleţesc un fund de ocean luminat de o lanternă nelumească. Seria de autoportrete şi portrete reia aceeaşi atmosferă de poveste, introducând in universul plăsmuit de artistă, elementul uman. Astfel se sugerează legătura profundă dintre artist şi arta lui, care nu este altceva decât frumosul univers compensatoriu fără de care fiinţa creatorului nu ar fi completă. „Cutiuţa muzicală" este un set de lucrări dedicat personajului cheie al operelor artistei. Cutiuţa-trăsurică, alcătuită din stele, flori, urşi de pluş, bomboane şi turtă dulce, evocă lumea plină de promisiuni a copilăriei dar şi nostalgia pierderii acesteia, prin transparenţe şi tonuri de brun. Lucrările artistei sunt foarte armonioase compoziţional, dovedind o temeinică înţelegere a spaţiului. În „Legături" Irina Garcia investighează natura identităţii feminine, văzută ca o formă de prizonierat. Lucrările sunt tulburătoare deoarece problematizează legitimitatea socială a formelor de exprimare alese de femeie. O curea brun-închis este pusă când peste buzele ori nasul frumoasei blonde, când peste ochii ori chiar trupul ei. Fondul negru, plat, sugerează lipsa de speranţă şi perspectivă. Simţurile femeii, senzualitatea, precum şi voinţa ei sunt suprimate. Toate acestea sunt exprimate cu simplitate şi sinceritate, într-un registru cromatic cald, sumbru şi în contururi grafice. Seriile „Secrete", „Nimic indecent" şi „Nostalgia" sunt tot incursiuni în abisurile feminităţii. Pe un fond roşu senzual îşi joacă rolul personaje feminine carnavaleşti, decadente, în stil baroc, care îmbraţişeaza fără ruşine subtilităţile travesti-ului. În altă parte, artista sărbătoreşte dialectica trupului feminin care apare reprezentat în două ipostaze diferite. Primul trup este cald, deschis, pictat cu tuşe picturale în nuanţe de brun. Cel de-al doilea în schimb, e rece, grafic, ca de marmură albastră, revelat în plin proces de respingere a senzualităţii, închis, inaccesibil. Armonizarea dramatică a tonurilor este perfectă: verde, auriu, albastru şi brun, toate culorile îşi găsesc perechea. În seria „Fluturi", femeia este prezentă din nou, dar de data asta în ipostaza de mister al transformării. Registrul cromatic mizează pe nuanţe de violet şi albastru precum şi pe o liberă folosire a negrului în tuşă plată. „Mângâierea razei de soare" este o parabolă a integrării femeii în ciclul cosmic al devenirii. Lucrările sunt adevărate manuale renascentiste de astrologie, cultivând un registru figurativ grafic, de manuscris medieval. În „365" artista şi-a propus să imortalizeze constanta emoţională şi vizuală a fiecărei zile, pe parcursul unui an întreg.
Irina Garcia s-a remarcat şi prin munca ei de decoratoare, amenajând spaţii precum cluburi, saloane, decoruri de televiziune, teatre, sedii ale băncilor şi chiar şi apartamente.
Pendulând între uşurinţa sufletească propusă în „Călătorii" şi angoasele violet exprimate în tabloul „Aşteptarea", Irina Garcia dovedeşte că este o artistă profundă şi proteică. Pictoriţa fantastă, creatoare a unor lumi de poveste aşterne în sufletele privitorului imagini ale unor vise inocente, ori splendide coşmaruri senzuale modelate după femei-fluture, rapsodiind în tonuri vibrante eterna frumuseţea a picturii.
Scurt CV IRINA GARCIA
Absolventă a Liceului de Artă „Nicolae Tonitza".
2001 - Absolventă a Universităţii de Artă „Nicolae Grigorescu", Bucureşti, secţia pictură, clasa profesorului Marin Gherasim.
2005 - Membră a Uniunii Artiştilor Plastici
Expoziţii personale:
2007 - „365", Galeriile „Grigore Mora", Bucureşti
2005 - „The Wine Club", Hotel Hilton, Bucureşti
2005 - „Galeria de Artă", Târgu-Jiu
2004 - „Imagini ale femeii", Galeriile „Grigore Mora", Bucureşti
2002 - „Soul Mate Ball", Leo Wings Club, Bucureşti
2002 - Lins-Club, Tarabostes, Segheş
1995 - „Bar Litere", Bucureşti
sursa foto: www.observatorcultural.ro ; www.blondi.ro
sursa
