Follow by Email

marți, 4 martie 2008

O afacere muşamalizată - achizitiile MNAC

O afacere muşamalizată

Serialul “Achiziţiile MNAC de artă contemporană” a ajuns la ultimul capitol – o expoziţie cu aer de improvizaţie. În stilul tipic hollywoodian al francizelor cinematografice, filmul achiziţiile Muzeului Naţional de Artă Contemporană continuă să ruleze cu succes.
De această dată noul serial se numeşte “expoziţia de prezentare a controversatelor lucrări cumpărate în 2007”. După ce a fost în topul dezbaterilor culturale din mass-media şi de prin colţuri de cafenele artistice, subiectul este acum întors pe toate feţele din perspectiva lucrărilor prezentate la începutul acestei luni la etajele 2 şi 3 ale sediului MNAC din Palatul Parlamentului. Blockbusterul a dat lovitura chiar dacă organizatorii au renunţat cu discreţie la orice promovare a evenimentului, păstrînd o cavsi-tăcere dubioasă. Ba chiar mai mult am spune, au făcut apel la cunoscuta tactică a gospodinelor şi l-au ascuns ca praful nedorit sub preşul unei expoziţii de răsunet precum Animations/Fictions. Un mare mister a planat pentru ceva timp şi asupra numelui persoanei care a curatat expoziţia pentru ca în final Ruxandra Balaci să poata fi arătată cu degetul. Şi cum stă bine filmelor de succes, fie ele şi de mâna a doua, misterul s-a prelungit. Nici până astăzi nu s-a aflat exact care ar fi fost conceptul în baza căruia au fost ordonate lucrările în galerie. Aşa se face că vizita la muzeu s-a transformat într-o neaşteptată aventură unde surprizele se ţin lanţ. Sub titlul vag Achiziţii 2007 etajele II şi III au fost transformate într-un fel de depozite la vedere în care domneşte un veritabil haos. Fotografia lui Vlad Nancă cu bucăţile de copite porcine marcate de însemnele Adidas stă faţă în faţă cu seria Melancolie a Aurorei Kiraly, picturile tip pop-art ale Suzanei Dan însoţesc instalaţia lui Napoleon Tiron, în timp ce proiectul Lenin al lui Teodor Graur a fost plasat în tandem cu Evaluările lunare ale Ioanei Nemeş. Totul pare aruncat la grămadă fără nici cea mai mică atenţie pentru detaliu. Aşa se face că sculpturile de mari dimensiuni ale lui Darie Dup sau fotografiile lui Ioan Grigorescu sau Iosif Kiraly sunt sugrumate şi înghesuite într-un spaţiu devenit în mod paradoxal clasutrofobic. Domneşte o senzaţie generală de improvizaţie astfel încât e greu să nu te gândeşti că de fapt expoziţia întruchipează la modul cel mai elocvent metoda heirupistă în care s-au făcut achiziţiile. Nu mai puţin de 700 de mii de euro au fost investiţi în două etape pentru cumpărarea acestor lucrări. Este vorba de o suma imensă pentru arta românească de care MNAC-ul a dispus doar în decurs de o lună de zile şi despre care s-a spus că reprezintă banii primiţi de toate celelalte muzee româneşti la un loc în ultimii 6 ani. În acest context, se ridică întrebarea: O investiţie de aşa anvergură nu ar fi impus de la sine o expunere mai atentă? Cu atât mai mult cu cât povestea achiziţiilor a fost una cu cântec, ne-am putea întreba, fie şi cu naivitate, dacă o expoziţie reuşită nu ar fi fost pentru MNAC modul cel mai elocvent de a-şi demonstra punctul de vedere şi validitatea selecţiei. Tocmai această validitate a selecţiei a făcut atâta tam-tam în oraş. În primul rând au fost scoase din ecuaţie galeriile, adică exact partea activă a sectorului de marketing care stabileşte cota unui artist. În al doilea rând, a existat un flagrant conflict de interese în cazul a trei dintre membri comisiei - Radu Solovăstru, Dan Palade şi Dan Covătaru - care şi-au propus spre achiziţionare propriile lucrări. Ce să mai spunem despre gafa procedurală a comisiei de a cumpăra lucrările în baza unor fotografii ale acestora? Motiv în plus pentru răuvoitori să comenteze cu ironie că improvizaţia expoziţională a fost determinată tocmai de faptul că lucrările reale nu au fost de fapt văzute de către membrii comisiei decât în momentul aducerii lor la galerie. Nedumeririle care planează vor primi poate ceva răspunsuri cu ocazia dezbaterilor din 26 februarie organizate de ICR. Totuşi, oricât de mare e interesul pentru această temă, îmi e teamă ca nu puţini vor fi cei care vor veni să asiste doar de dragul unui nou episod al acestui suculent scandal intitulat Achiziţii 2007 – personajul-erou căzut deja în derizoriu; un fel de Rambo al lumii culturale româneşti pe care ar fi poate mai decent să îl lăsăm să moară.
Carola Roşca , 21 feb 2008 - Time Out - Bucuresti

Niciun comentariu: