Follow by Email

joi, 1 iulie 2010

Jan Eugen @ Galeria Calina

Lumea ca interioritate



Introvertiţi sau extrovertiţi, discreţi sau expansivi, ne trezim victime ale raţiunii şi percepţiei pentru că nu ne putem ocoli condiţia de entităţi captive, închise într-un trup, apoi intr-o minte, într-o casă, într-un birou, într-un oraş, într-o ţară, într-un punct geografic, pe o planetă care pare a fi deşi nu mai e demult. Jan Eugen îşi explorează propria interioritate. Copilul din cutii, propria lui fiică, este de fapt fiecare dintre noi, prins în jocul utopic al libertăţii, dar căzut la un moment dat, greoi, precum cadrele de metal ale fotografiilor, în limitele materiei.

Teoriile postmoderne reevaluează ideea prizonieratului în corp, susţinând fliuiditatea identităţii (a genului si sexului) la care contribuie corpul ca noţiune convenţională. Nimic nu poate fi fixat, totul este discutabil şi reversibil. Foucauld vorbeşte despre prizonieratul corpului în suflet, pentru că trupul nu trebuie înţeles ca materie vie, ci ca evidenţă performativă, ca expresie a minţii.
De fapt, conştiinţa şi trupul se condiţionează reciproc. Avem exemple în istoria culturii, de scriitori şi artişti care au acceptat inchisoarea ca pe o experienţă eliberatoare. Cultura creştină mizează pe suferinţa trupului pentru mânturirea spiritului, iar budismul pune accent pe nirvana, pe starea supremă care este decorporalizată.

Problematicile corporalităţii cu modalităţile sale de reprezentare traversează istoria artelor punând accent pe canoanele stricte ale începuturilor, apoi pe trecerea ulteroară la combaterile tradiţionalismului în avangarda modernă, până la expresia postmodernă a rupturilor violente cu trecutul. În arta contemporană corpul poartă semnele unei explorări maxime, însă, poate în mod paradoxal, rămâne un instrument viu de analiză şi interogare.

Jan Eugen este un artist sensibil la suprafeţe, la caliatea imaginii, la texturi, la expresivitatea materialelor cu care lucrează. Fotografiile sunt rezultatul unui proiect demarat cu câţiva ani în urmă, dintr-o joacă serioasă a Mariei cu spaţiul din cutiile de carton. Povestea de acum este una despre corp, intimitate, eliberare şi prizonierat. Poate veţi avea sentimentul unei profunde claustrări sau poate vă veţi descoperi resursele de detaşare, dar discursul aparent uşor poate deveni incomod şi insistent într-un scurt, dar dens parcurs prin culoarele care vă vor înghiţi în galerie. Dacă vă veţi simţi ca Iona în burta de carne a balenei este doar pentru a vă pregăti ieşirea ca o intrare într-o burtă cât lumea....


Olivia Niţiş
curatoare

Niciun comentariu: