Portretul cu 1.000 de secrete. Fiecare detaliu ascunde un mister
Portretul Arnolfini, pictat de Jan van Eyck, este una dintre cele mai populare piese de arta expuse la London National Gallery. A fost pictata in 1434 si a influentat o epoca intreaga.
O capodopera. Un mic tablou, pictura in ulei pe lemn de stejar. A devenit simbolul mariajului, desi identitatea si semnificatia cuplului prezentat nu este inca certa. Istoricul de arta Carola Hicks a dezvaluit ceva din misterul din jurul operei, pentru Daily Mail.
Printre negustorii straini care traiau in prosperitate, in secolul XV, in Bruge, se numarau si membrii clanului Arnolfini din Lucca, Italia. Ei au combinat comertul cu finantarea si au fost primii bancheri-comercianti. Cu toate acestea, nu sitm nici pana astazi, care membri ai familiei sunt reprezentati aici. Cele mai bune supozitii ii indica pe Giovanni di NICOLAO Arnolfini, care s-a casatorit cu Costanza TRENTA in 1426.
Dar ce se intampla cu sarcina vizibla in pictura? Giovanni si Costanza nu a avut copii si dupa tot ce se cunoaste despre aceasta familie, Constanza a murit in 1433, cu un an inainte ca portretul sa fie pictat.
Sa fie acesta un memoriu adus sotiei care ar fi murit la nastere?!
Peste tot in tablou sunt simboluri ale fertilitatii: covorul rosu si patul de aceeasi culoare - materiale rare in secolul XV, in Europa de Nord - felul in care este aranjata camera te duce cu gandul la o camera de nastere din acele vremuri, spune criticul de arta.
De asemenea, sculptura de pe scaunul din spatele femeii este Sfanta Margareta, patroana nasterilor.
Patul este unul pentru oaspeti, care normal se gaseste intr-o camera de primire. Este un fel de canapea a zilelor noastre, pe care la vremea aceea nu se putea dormi. Se considera totusi ca rangul casei impunea o asemenea piesa de moblier ca ornament.
Cele trei portocale. Considerate o delicatesa rara in Bruge, portocalele veneau din sudul Europei. Erau pretuite pentru proprietatile culinare si folosite mai ales in timpul iernilor. Fructul si floarea de portocal erau simboluri ale casniciei si dragostei.
Sandalele. Sunt un element unic, intr-adevar la moda, in zestrea oricarei femei. Pielea vopsita era considerata un alt lux.
Hainele de pe ei. Ambii protagonisti poarta imbracaminte facuta in Bruge - un adevarat imperiu comercial la acea vreme - blana, matase, lana, lenjerie, piele si aur. Rochia sotiei lui are dimensiuni uimitoare - o replica facuta in 1997 de catre elevii de la Scoala de Arta Wimbledon a avut nevoie de 35 de metri de material.
Toata era captusita cu blana de veverita - probabil ca s-au folosit peste 2.000 de animale pentru aceasta operatiune.
sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu