La realizarea expoziţiei "Made in Leipzig", aprilie 2007, au contribuit 29 de artişti ai "Noii Şcoli Leipzig" (Neue Leipziger Schule)
Joseph Beuys, Georg Baselitz, Jörg Immendorf - Nume care reprezintă arta germană cunoscută. Ele sunt însă numai câţiva din artiştii care formează, între timp, şi un adevărat sector al economiei.
Georg Baselitz, pictor
În luna ianuarie, directorul muzeului pentru Artă Modernă din New York, Glenn Lowry, a plecat la shopping în Germania. Pe lângă opere de Joseph Beuys, Martin Kippenberger sau Andreas Gursky el a achiziţionat şi picturi de Neo Rauch pentru colecţia MoMa. Pictorul din Leipzig este adevăratul "shootingstar" al Germaniei, reuşind să aducă şcoala de pictură din Leipzig la statut de "etichetă a calităţii" cu ale sale opere neosocialiste, o etichetă care a ajuns să fie aproape la fel de cunoscută precum mărcile Volkswagen sau BMW.
Young German Art devine "trendsetter"
Retrospectiva Martin Kippenberger la Londra
"Minunea picturii germane" - aceasta este denumirea Noii Şcoli de Pictură din Leipzig. Dar nu este vorba numai de Neo Rauch şi discipolii săi de la Facultatea de Arte Frumoase ci şi de artişti precum John Bock, Jonathan Meese, Amelie von Wulffen sau Daniel Richter care fac să explodeze preţurile la diferite licitaţii şi expoziţii. După apusul fenomenului "Young British Art" la finele anilor '90 urmează acum perioada de glorie a "Young German Art".
Dar totul a început deja în anii '60. Nimeni nu se aştepta ca Germania distrusă de război să ajungă să dea tonul pe piaţa artistică internaţională. Şi totuşi tocmai această perioadă a reconstrucţiei - în special cea vest-germană - reprezintă motorul căutării unei identităţi artistice germane.
"Documenta"
Expozitia Documenta (2007), Kassel
1955 - zece ani după ora zero a politicii germane: La Kassel are loc prima ediţie a târgului "documenta". Ea avea să devină primul element din şirul de evenimente care scoteau Germania din ruine şi o duceau pe culmile unei normalităţi artistice. Dar cel mai mare eveniment expoziţional german oferea cu precădere o şansă artiştilor germani de a ieşi din izolarea regimului nazist.
Beuys, Baselitz, Immendorf
Aveau să vină anii '70 cu a lor respingere a expresioniştilor abstracţi şi a valului Pop Art. Iar arta germană îşi apleca atenţia asupra propriilor tradiţii. Aselm Kiefer a fost promotorul acestui curs. I-au urmat Joseph Beuys, Georg Baselitz, Gerhardt Richter, Jörg Immendorf şi, mai târziu, Martin Kippenberger. Creaţia lor devine simbolul abordării critice a perioadei naziste.
Expozitia "Made in Leipzig", Torgau (aprilie 2007)
Şi termenul "artă germană" suportă în această perioadă o transformare profundă. El devine o marcă, un simbol cu valoare comercială ce se lasă tranzacţionat cu succes pe piaţa internaţională şi nu oricum, ci la unele din cele mai mari preţuri.
Pregătire şi educaţie adecvată
Mai mare ca în prezent nu a fost niciodată cererea pentru artă "made in Germany". 10% din cele mai bune galerii germane de artă sunt reprezentate la nivel internaţional şi iau parte activ la comerţul mondial de profil, ele fiind prezente la cele mai mari târguri şi expoziţii precum cele din Beijing, Shanghai, Miami, Londra sau Basel.
Artişti buni nu se ivesc însă pur şi simplu, iar Germania oferă posibilităţi optime de pregătire şi studiu. Nicio ţară din lume nu are o reţea atât de dezvoltată de facultăţi, universităţi şi academii de artă, producând anual 5000 de absolvenţi ai studiilor de profil, care sunt îndrumaţi de profesori şi teoreticieni şi sunt susţinuţi în activitatea lor de o multitudine de colecţionari, galerii, organizaţii şi muzee.
Sabine Oelze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu