În timp ce unii trâmbiţează ditirambic reuşita culturală a postmodernismului, alţii invocă melancolic continuitatea nu-chiar-decedatului modernism. Cei cu adevărat excentrici şi pasionaţi de crearea de nomenclaturi pretenţioase, îmbraţişeaza cu inima uşoară numele de „post-postmoderism" ca fiind cea mai puternică armă de numire şi deci izgonire a demonului unui zeitgeist abscons. În această luptă a categorizărilor de tot felul, a găsirii formei celei mai potrivite, a fost uitată tocmai substanţa vremurilor actuale. „Cine" este această substanţă? Simplu: grotescul şi bestiarul său carnavalesc alcătuit din absurd, istorie, fals, vis şi, chiar pe fund, ceea ce a rămas din spiritualitate. Memoria cuiva, însa, nu a fost afectată de goana după formă. Este vorba despre Dragoş Burlacu, artistul care preia elementele menţionate mai sus şi le transformă în teme ale lucrărilor sale.La origine, el este pictor, dar experimentează cu o mulţime de alte tehnici, cum ar fi colajul, grafica şi fotografia. Caracterizat prin luciditate, iubire pentru picturalitate şi talentul de colorist subtil, rafinat şi versatil, Dragoş Burlacu creează piese-manifest. În spatele fiecărei lucrări sălăşluieşte un mesaj puternic şi şocant, fundamentat pe o infrastructură ideatică solidă. Operele artistului au forţa de a impresiona, de a surpa conştiinţele privitorilor în episoade reflexive dificle din care spiritul se întoarce învigorat ca după o revelaţie, dar şi împovarat de responsabilitatea acelei dezvăluiri.
Din punct de vedere al moştenirii estetice, Dragoş Burlacu este el însuşi un colaj de avangarde îndrazneţe. Într-un loc putem descifra un idiom vizual de tip neo-expresionist, într-altul dăm nas în nas cu manierisme de sorginte dadaistă. Pictorul este autorul a numeroase serii de lucrări, fiecare fascinantă în felul ei caracteristic. „Insomnia" este o parabolă bizară şi haotică a necesităţii procesului reflexiv. Brunuri dar şi diverse nuanţe de albastru-ultramarin conjugate cu oranjuri translucide dau formă unui univers claustrant, cămin-temniţă a personajelor deformate de insomnie. Când dorm, aceşti gânditori visează Gioconde hibride rezultate din împerecherea misterioasei Mona Lisa a lui Da Vinci cu ET. Când sunt treze, personajele fac orice ca să evite realitatea lumii exterioare şi se refugiază în băi şi dormitoare.
În „Ideal Beauty" regăsim un manifest împotriva industriei contemporane a frumuseţii, care promovează idealuri contrafăcute. În culori crude, vii, saturate şi uneori amestecate cu alb (gest de frondă care încalca una din legile nescrise ale picturii), pe fonduri muştar ori vide cromatic, defilează noii zei ai contra-frumuseţii: luptători sumo groteşti, culturiste dizgraţioase şi oameni diformi, fără identitate ori cu identitate parodică (o anume Marilyn), sărbătoriţi prin portete elaborate. Dragoş Burlacu ia în răspăr cubismul şi reproduce în stil pop tehnica grefării de părţi corporale geometrizate pe figura unui personaj.„Remade in Romania" spune povestea stereotipurilor simbolice autohtone, parodiind aşa-zisa grandoare spirituala a destinului ţăranului român. Registrele cromatice sugerează o lume a mitului, a imaterialului, insistând pe griuri materializate prin tuşe experte, în timp ce claritatea fotografică a imaginii dezminte relevanţa universului ficţional.
„Understanding History" este cel mai social/politic proiect al artistului. Istoria revine în pictura lui Dragoş Burlacu asemenea unei fantome violente care nu îşi poate găsi odihna până când nu este exorcizată prin culoare. Acest spectru pictează în nuanţe diafane momente cruciale din timpurile de demult, tributare înca regimului comunist, imortalizând clipe decedate într-un stil tulburător vizual. Moartea respiră în fiecare culoare, în fiecare imagine şi sub fiecare portret. Lucrările din această serie sunt adevărate autopsii estetice ale trecutului, realizate cu pensula.„Moments", cea mai recentă serie a pictorului, recreează într-un stil foarte actual, clipe cruciale din viaţa cetăţeanului societăţii de consum. Picturalitatea profundă, carnală a lui Dragoş Burlacu îşi atinge desăvârşirea în această serie unde, prin tuşe uniforme, păstoase şi coerente, artistul reuşeşte să producă un vizual de tip fotografic. Prin cultivarea artificialitatii, pictorul creează, paradoxal, un alt ordin al naturalului, unul monstruos şi hibrid în care nisipul înghite picioarele turiştilor aflaţi în vacanţă la mare şi le transformă chipurile în bile metalice fără expresie ori viaţă. Oamenii devin plastici, pop şi absurzi, inconjuraţi din toate părţile de spectrele groteşti ale inexprimabilului.
Pictura lui Dragoş Burlacu este tulburătoare şi vertiginoasă. Ea scufundă privitorul într-un Maelstrom al raţionalizării active şi îl forţează să privească adânc în ochii contemporaneităţii. Tot ea ne învaţa că vremurile actuale nu sunt atât de glamorous şi facile. Că dincolo de toate refugiile noastre provizorii şi ineficiente, dincolo de turnurile noastre din carton colorat, sălăşluieşte lumea exterioară, reală a unui timp confuz şi superficial, numit generic „postmodernitate". Dragoş Burlacu este demiurgul cel rău care îl obligă pe capitalistul naiv şi sătul să privească în faţa grotescul ultim al destinului său într-o lume care a pierdut orice contact cu valorile autentice.
Sursa imagini: www.dragosburlacu.ro
Alexandra Furnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu