Francisc Chiuariu şi reflexii în contemporan

Un artist bun poate fi recunoscut după originalitatea limbajului plastic folosit. Pentru artiştii de astăzi este foarte greu să îşi construiască un asemenea discurs idiosincrasic care să le reveleze identitatea. Din acest motiv, încercarile lor se situează pe un spectru vast care are la un capăt adoptarea unui registru vizual anacronic, care valorifică tehnicile folosite de maeştrii de demult, iar la celalalt utilizarea liberă a unor stiluri şi practici atât de actuale încât acestea poartă înca eticheta din fabrica postmodernismului.

Francisc Chiuariu este exponentul perfect al celei din urmă tendinţe. Pictorul este conştient de importanţa folosirii unui idiom vizual cât mai actual pentru că numai astfel artistul poate să reprezinte emoţii cu care omul contemporan se poate identifica. Emoţia este cheia de boltă a viziunii artistului care consideră că arta este în primul rând expresie. Francisc Chiuariu este un pictor cu o evoluţie fascinantă pe care o descrie ca fiind trecerea de la exprimarea unor faţete interioare ale experienţei, la prelucrarea şi reprezentarea exteriorului cu toate vicisitudinile şi particularităţile lui. Această tranziţie poate fi observată în lucrările sale.

În „Angels 1" şi „Angels 2" frapează în primul rând culoarea care are adevărate virtuţi magice. Efectele cromatice create prin folosirea albastrului, a roşului dar şi a feluritelor tonuri de galben şi verde amintesc de pictura vitraliului. Dar aici nu este vorba despre un vitraliu obişnuit, ci despre unul auroral, scufundat sub o placă subţire de gheaţă multicoloră care pare iluminată dinăuntru. Lucrările sunt clipe de viaţă interioară surprise prin retina inedită a unei fiinţe nepământeşti. Personajele care populează acestă lume de vrajă sunt îngerii-copii fără aripi care ridică braţele către cer sau prezenţele himerice cu trup de fetus care aureolează interioritatea unei femei pictate în nuanţe de brun.

Artistul abdică de la iconografia convenţională a îngerului şi dă viaţă unor fiinţe neobişnuite care par o combinaţie între un extraterestru şi un homunculus faustic. În „Abstract", Francisc Chiuariu experimentează cu estetica inaugurată de Clifford Still şi realizează tablouri non-figurative foarte decorative. În „Terra" şi „Flag Landscapes", imaterialitatea luminoasă a îngerilor îşi găseşte perechea complementară în lucrări care mizează pe expresivitatea spaţială a unor tehnici mixte, cum ar fi colajul şi drip-paintingul.

Operele sunt viscerale cromatic, armonizând cu măiestrie tonuri pure, complementare şi valorificând virtuţile volumetrice ale aplicaţiilor din diverse materiale. „Obsession" este o serie dedicată exprimării versatilităţii senzualităţii feminine care pendulează între plăcerea vulgară reprezentată prin abjecţia obiectificării şi afirmarea liberă a pasiunii carnale. Pictorul alternează între registre cromatice calde şi reci, în funcţie de tema abordată. Carnaţia personajelor evocă din nou vitraliul, unul translucid, luminat din interior de sentimentul care inundă fiinţa în momentul reprezentării.

În „Angels 3" lumea creaturilor plăpânde şi himerice din primele serii dedicate acestei teme se schimbă radical, lăsând loc unui univers desacralizat care aparţine îngerului căzut. Acesta, prin îndepartarea de inexprimabil, capătă chip şi se transformă în semnul ce anunţă schimbarea de registru petrecută în arta pictorului. Aceşti îngeri sunt copii pierduţi care fumează nonşalant o ţigară mult prea pământească ori privesc deznădăjduiţi din spatele gratiilor. Când şi când, câte unul se transformă în demon şi îşi pune, de ruşine, nişte ochelari de soare care amintesc, prin ramele rotunde cu lentile negre, de perechea purtată de diavolul lui Edgar Allan Poe din schiţa „Bon-Bon".

„Reţele" este materializarea schimbării de paradigmă expresivă anunţată de seria anterioară. Prin lucrări precum „Dejunul pe iarbă", care este o reluare în stil parodic a lucrării lui Manet, Francisc Chiuariu îşi declamă apartenenţa la arta postmodernă. „My name is John" este o alegorie a ipocriziei şi ineficienţei expresive a simbolurilor sacre într-o lume desacraliza(n)tă care pune mai mult preţ pe instrumentarul de război, pe serialitate precum şi pe vulgaritate. Un papă roşu ţine în braţe un bebeluş negru, cu o identitate incertă, maculată, al cărei singur indicator este plăcuţa pe care scrie „My name is John". În „Reţele" se simt influenţele unor artişti precum Henri Rousseau le Douanier dar şi a exponenţilor „Artelor Incoerente" franceze. Prin schimbarea vehementă a idiomului plastic folosit de artist, acesta semnalează pătrunderea într-o altă etapă creativă, una a maturităţii şi a asumării condiţiei de pictor al lumii contemporane.

Francisc Chiuariu aminteşte privitorului că este responsabilitatea lui să se oprească din goana nebună spre neant, caracteristică secolului XXI şi să-şi pună anumite întrebari legate de relevanţa faptelor lui dar şi de ţinta sa existenţială. Punând omul faţă în faţă cu himerele prezentului, creaţia pictorului operează asemenea unei oglinzi colorate, când de bâlci, când limpede asemenea sufletului artistului, al cărei rol este acela de a stârni revelaţii şi de a îndemna la reflecţie.

www.francisc-chiuariu.ro

Alexandra Furnea

sursa