Se afișează postările cu eticheta Ion Grigorescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ion Grigorescu. Afișați toate postările

miercuri, 7 martie 2012

Ion Grigorescu şi Bogdan Vlăduţă “War makes Museums”, (Războaiele aduc muzee)@RECYCLE NEST


Roma văzută cu ochii şi Roma inventată
A doua expoziţie “War makes Museums”, (Războaiele aduc muzee)
Ion Grigorescu şi Bogdan Vlăduţă
9 Martie 2012 - 25 Aprilie 2012
deschidere: Vineri, 9 Martie 2012, 17.00 PM

Încotro? Câte expoziţii veţi face? Unde vreţi să ajungeţi?
În prima, de la atelierul din curtea Muzeului Storck, v-aţi definit punctele proprii de vedere, ale celui care ia imagini de la faţa locului şi ale celui care se deplasează doar în imaginaţie. Dar cel de la Roma visează de fapt amestecul trecutului în ceea ce vede, iar cel din România se documentează la Adamclissi cum închipuiau barbarii, cei care nu ajungeau să vadă capitala, Roma. Deci amândoi uzaţi de strategiile celuilat, pentru că, indiferent de prezenţa, de conştiinţa voastră, e inconştientul care vă obligă, această aşezare umană centrală, despre care se spune: “toate drumurile duc la ea; vezi-o şi apoi să mori”.
Azi avem o carte scrisă de Bogdan Vlăduţă, machetată însă de Ion Grigorescu, şi ultimele cuvinte ale postfeţei sunt despre un “nevăzător”. Cu ce ton: “cu adevărat vă spun, că în această clipă...”! Urgenţa, alarma, vin din Soarta cu care nu te poţi lupta, adică din Inconştientul deja pomenit. Spunem “inconştient”, dar, pe căi necunoscute, ne vine cunoaşterea, e un alt fel de conştient. Orbul, despre care Vlăduţă spune “Grigorescu îşi imaginează Roma cu vârful creionului care inventează soluţiile orbului”, îl înţelegem – toţi suntem nevăzători, chiar lucrul cu computerul la carte, orice unealtă (numită aici „creion”) e un baston.
„Vezi-o!” ne înbrâncim: „a ajunge” va fi finalul expoziţiilor celor doi.
Urgenţa şi angoasa vin şi din întrebarea „la ce fel de prezent asistăm?” pentru că ce vedem (sau exponatele de muzeu) sunt rezultatele masacrelor, fie la Roma, Kabul, sau Bucureşti, scrie Vlăduţă de data aceasta chiar pe pictură, pe o imagine bucureşteană. Reveniţi astfel la un inconştient, de data asta freudian (vezi Das Unbehagen in der Kultur, tradus la ed. All, Disconfortul în cultură, 2011), omul fiind impulsionat şi de instinctul vital şi de cel letal, acţiunea artistică fiind ghidată (revenim la orbi) şi de sublimare (a răului, a traumei) şi de nevroză, de distugere a liniştei, a binelui (în consecinţă pus în ghilimele).
-------------------------------------------

Rome as one sees it through one’s own eyes and Rome as one invents it
The second exhibition “War makes Museums”,
Ion Grigorescu and Bogdan Vlăduță
March 9th - April 25th 2012
opening: Friday, March 9th, 2012, 5-8 PM


Whereto? How many more exhibitions will you have? What is the objective you want to attain?
In your first exhibition, the one you opened in the studio inside the yard of the Storck Museum, you have defined your points of view as belonging to somebody who records images on site and, respectively, to somebody who travels to the place in his imagination only. However, the one living in Rome envisages the past trough what he sees, whereas the one from Romania documents himself in Adamclissi about how the barbarians, the ones who were not able to reach the capital, imagined Rome. Thus you both employ each other’s strategies because, irrespective of where you are and of your consciousness, the subconscious urges you to, this central human settlement about which they say: “all roads lead to it; see it and then you may die”.
Today, we have a book which has been written by Bogdan Vlăduță, but which has been illustrated by Ion Grigorescu, and the afterword ends with a message about a “blind man”. The tone is conspicuous too: “Verily, verily I say unto thee that in this very moment….”! Urgency, alarm, spring from the Fate one cannot fight against, that is from the already mentioned subconscious. We call it “subconscious” though we gain knowledge in mysterious ways, another sort of unconscious. We all understand the blind man, about whom Vlăduță says “Grigorescu imagines Rome with the tip of his pencil which invents the blind man’s solutions” – we are all blind, even one’s work with the computer while writing a book, any tool whatsoever (which is called “pencil” herein) is but a walking stick.
“See it!” we jostle forward: “to get there” will be the end of the two artists’ exhibition.
Urgency and anxiety also spring from the question “What kind of present are we witnessing?” because what we see (or the exhibits in the museum) is but the outcome of massacres, be they in Rome, Kabul or Bucharest – this is what Vlăduță writes directly on one painting representing Bucharest. One thus returns to the subconscious, the Freudian one this time (see Das Unbehagen in der Kultur, translated at All Publishing House as Disconfortul în cultură, 2011) man being egged on both by his vital instinct and his death instinct, one’s artistic action being guided (and here we return to the blind) by sublimation (of evil, of trauma), by neurosis, as well as by the destruction of peace and the good (which is consequently bracketed)





luni, 20 februarie 2012

Câștigă un tablou de Grigorescu sau o gravură de Salvador Dali!




Alegearta.ro și Artmark te invită la concurs!
Joacă ArtWars și ai șansa să câștigi un tablou de Grigorescu de 35.000
euro, o gravură de Salvador Dali și colecția de cataloage de licitație
Artmark pe 1 an de zile.
E gratis, simplu și distractiv!

Tot ceea ce trebuie să faci este să utilizezi bugetului virtual primit
pentru a simula achiziția de tablouri din oferta de licitație Artmark.
Aștepți licitația Artmark și jocul îți va arăta la ce valoare a ajuns
colecția ta, care este randamentul investiției tale și pe ce loc al
clasamentului te situezi. Cine are cel mai mare randament al
investiției, câștigă!

Următoarea licitație Artmark are loc marți, 21 februarie. Poți să mai
joci pentru această licitație până în ziua licitației, la ora 19.30.

Următoarele licitații din concurs sunt pe: 22 martie, 10 aprilie și 17
mai. Poți juca la una sau mai multe licitații, iar în luna mai poți
pleca acasă cu tabloul de Grigorescu!
Află mai multe despre mecanismele pieței de artă de pe www.alegearta.ro

Succes!

adresa jocului: http://apps.facebook.com/artwars-alege-arta/

miercuri, 27 iulie 2011

Plecare / Departure@Casa cu cerdac


Duminică, 17 iulie 2011, a avut loc la Mogoșoaia vernisajul expoziției colective Plecare/ Departure, rezultată în urma taberei internaționale de creație organizate de Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești“. Artiștii – francezi, spanioli și români, unii dintre aceștia din diaspora – sînt, în ordinea în care apar pe afiș (realizat în interiorul grupului): Marie Chamat, Anne Tranchand, Thierry Cauwet, Pascal Valu, Pablo Casado, Christian Paraschiv, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Matei Lăzărescu, Petru Lucaci, Bogdan Vlăduță și Carmen Cretzu. Expoziția, organizată în Casa cu cerdac (din ansamblul „Palatelor“), va fi deschisă pînă pe 30 iulie.

Proiectul acestei tabere și al expoziției îi aparține lui Christian Paraschiv și a fost gîndit, pas cu pas, începînd din 2009. Artistul, pe care l-am avut invitat în paginile noastre la începutul anului într-un amplu interviu, trăiește la Paris din 1986. Plecarea sa, echivalentă în acei ani cu o fugă, a adus cu ea eliberarea relativă, dar există și un preț greu pe care îl are de plătit orice emigrant, chiar dacă în cazul acesta stabilirea într-o țară democrată a însemnat împlinirea profesională și recunoașterea internațională. În anii ’80, numeroși intelectuali români aveau viziuni de centru-dreapta, în timp ce boema Franței simpatiza cu acea stîngă pe care o cunoștea și o înțelegea. Astfel s-ar putea explica succesul relativ al secerei și ciocanului devenite icon în creația lui Paraschiv, care nu le pictase și nu le-ar fi pictat niciodată în România și pe care avea să le realizeze, nu fără umor, pe cele mai diverse și surprinzătoare materiale, inclusiv pe biscuiți.

Plecarea a însemnat desprindere, fugă, emigrare, despărțire, spațiu de străbătut, un nou început, dar ar fi putut fi echivalentă și cu pierderea sau cu moartea. Acestea sînt gîndurile care l-au animat pe Christian Paraschiv să revină asupra subiectului identitar al biografiei sale artistice.
Lucrările ce domină expoziția de la Mogoșoaia aparțin unui diptic cu celebrul briceag-pește, un adevărat fetiș al comunismului românesc. Peștele, simbol christic, cuplat sub egida gadgetului cu o lamă de briceag (de cîțiva centimetri, „cît să nu ajungă la inimă“) se găsea în buzunarele tuturor, de la pionieri la pensionari, de la muncitori necalificați la ingineri, de la navetiști la montaniarzi. La Mogoșoaia l-am regăsit plutind pe foiță de aur, în varianta simplă și cu lanț, într-o tentativă de glorificare cu (amare) trimiteri bizantine. Apa în care nu înoată peștii este un fluid al morții. Dipticul lui Pablo Casado înfățișează imersiunea parțială a unui corp aflat în cadă, într-un posibil suicid. Focalizarea scoate în evidență conturul unei inimi în partea stîngă a subiectului (pentru care a pozat Pascal Valu). Pascal a tratat plecarea, de asemenea ca moarte, atingînd tema deșertăciunii prin realizarea unei serii de cranii. Avantajul lucrului într-o tabără de creație este că eventualele redundanțe pot fi atenuate prin complementaritate. Îngerii frînți, realizați de Carmen Cretzu, atinși și ei de aripa neagră a morții, sînt decapitați…
Petru Lucaci îmbină preocupările sale pentru corp printr-o serie de măști mortuare, plasate în casete închise cu material transparent, parțial opacizat prin aplicarea de culoare, în ideea de a ascunde spre a dezvălui.
După expoziția de la Tate, de la Londra și după Bienala de la Veneția, Ion(ică) Grigorescu revine în țară, unde împreună cu Ruxandra Grigorescu aduce în discuție relația dintre înăuntru și afară, expunînd obiecte și instalații pe aleea de intrare și în cerdac, dar și în spațiul casei, prin montaje video difuzate în rotație continuă; Matei Lăzărescu operează cu text și imagine într-un diptic de tunning prin colaj și Bogdan Vlăduță aduce în context un dormitor dintr-un cenușiu cartier de blocuri – loc de unde este bine să pleci, dacă ai cum și unde. În fine, Marie Chamat, Anne Tranchand și Thierry Cauwet completează „plecarea“ cu sculptură, obiect, asamblaj, fotografie.
Expoziția este mai degrabă diversă decît eterogenă. Multitudinea mediilor, dar și a ideilor, a concepției ori a stilurilor incită intelectual. Este o expoziție-traseu, labirintică. Varianta în care a fost aranjată nu este nici definitivă, nici irevocabilă. Christian Paraschiv ne-a spus că este posibil (dacă se va găsi calea) să fie itinerată în Franța, la Chartres, iar momentul de la Mogoșoaia să fie imortalizat într-un catalog. Recomandăm cititorului pasionat de arte vizuale să nu aștepte dorita publicare și să ia drumul Mogoșoaiei, unde poate vizita, în multiplele spații de expunere ale ansamblului, în orice zi a anului, cel puțin trei expoziții temporare reușite.
În încheiere, revenim la mai sus-citatul pește-briceag sau poate briceag-pește, obiect odinioară des întîlnit – astăzi, dacă nu imposibil, cel puțin greu de găsit. Am încercat, împreună cu Christian Paraschiv, să cumpăr unul, prin tîrguri, sau pe la magazine de așa-zise antichități, dar se pare că vremurile de glorie ale sale au apus. Așadar, peștele-briceag a (cam) plecat dintre noi.
În imagine: Christian Paraschiv – Seceră şi ciocan (ardezie traforată)

sursa

marți, 26 aprilie 2011

Paul Gherasim și Ion Grigorescu, “Toată făptura să laude pe Domnul” / Recycle Nest, Bucuresti

Paul Gherasim si Ion Grigorescu @Recycle Nest

Galeria de artă contemporană Recycle Nest gazduiește două expoziții semnate
Paul Gherasim si Ion Grigorescu

Primul eveniment "Umbrite sunt urmele" a avut loc pe 11 aprilie 2011,
Al doilea eveniment este intitulat
"Toată făptura să laude pe Domnul", iar vernisajul va avea loc joi 28 aprile 2011.
orele 18.00.

Imaginile celei de-a doua secvențe celebrează cântecul păsărilor și aerul ca doi termeni prezenți să închipuie lauda pentru creatorul lor. Construcția alcătuită în galeria Recycle Nest folosește mijloacele unor forme tăcute, sărăcăcioase, “prăfuite” de atata îmbătrânire, dar continue generatoare de poezie. Suma acestor co-memorari a obiectelor seamăna cu practica unui arheolog atras de investigarea prețiosului artefact, producător de meditație și contemplare.
Obiectele expuse sunt martorii unor generații anonime de creatori ai imaginii și ai cuvântului, ferite de emfaza demiurgică a artistului cunoscut.

BUCUREȘTI, STRADA ICOANEI 17,
BUCURESTI@RECYCLENEST.RO,
WWW.RECYCLENEST.RO
MARȚI,MIERCURI, JOI, VINERI 17.00-21.00,
SÂMBĂTĂ 13.00-21.00
0771 136 780

sursa

vineri, 1 aprilie 2011

Aici şi Atunci / Here and Then@ Club Electro Putere

Aici şi Atunci / Here and Then

15 aprilie la 19:00 - 6 mai la 19:00

Club Electro Putere Craiova

artişti / artists :

Alexandra Croitoru & Ştefan Tiron in colaborare cu Vasile Pop Negreşteanu, Ion Grigorescu, Julian Mereuţă, Aurelia Mihai, Ciprian Mureşan, Miklos Onucsan

cu participarea / and :
...
Marina Albu, Razvan Botiş, Ştefan Sava

curator Magda Radu

Aici şi Atunci reuneste artişti din generații diferite şi îşi propune să reflecteze asupra temei "artistului la lucru", aducând în discuție relația trecut-prezent, problema identității naționale şi relația complicată între demersul artistic şi contextul politic.

Majoritatea lucrărilor selectate în expoziție au un substrat autobiografic, iar prin recursul la autoreprezentare şi prin dimensiunea performativă, ele vorbesc despre condiția artistului şi circumstanțele - uneori problematice - care îi definesc activitatea.

Fotografiile lui Julian Mereuță realizate în 1970 - şi neexpuse până acum - sunt emblematice pentru felul în care în timpul regimului comunist anumite practici artistice au fost restricționate şi condamnate la marginalitate.

Prin contrast, Ciprian Muresan chestionează cealaltă fațetă a producției artistice, anume proliferarea artei oficiale şi dezvoltarea cultului personalității lui Ceauşescu.

Proiectul O frescă pentru România inițiat de Alexandra Croitoru şi Stefan Tiron problematizează modul în care este reprezentată istoria recentă, compoziția picturii fiind realizată de Vasile Pop-Negresteanu, un artist căruia i se încredințau si în trecut comenzi oficiale.

Demonstrând continuitate cu preocupări anterioare, o serie de fotografii recente ale lui Ion Grigorescu îl înfățişează pe artist angajat în diverse activități cotidiene care sunt investite de el cu o dimensiune ritualică.

Performanțele discrete ale lui Miklos Onucsan sunt transformate în autoportrete "de parcurs" care au un substrat polemic şi propun un comentariu subtil privind locul artistului în societate.

Here and Then face parte din proiectul Romanian Cultural Resolution

Credit foto : Julian Mereuţă, Capturat, 1970, 8 ore performance, Bucureşti

Partener media : Illy

-----

Here and Then is a trangenerational exhibition that explores the topic of 'artist at work', bringing forward such issues as the relation between past and present, the question of national identity and the entanglement between artistic agency and political context.

Most of the works featured in this selection assume an autobiographical stance, and they reveal - through self-representation and performativity - the condition of the artist in a problematic environment.

The never-before seen photographs made by Julian Mereuțä in 1970 are emblematic of the marginality of certain artistic practices during communism, and thus, of the impossibility of working within a restrictive system.

By contrast, Ciprian Mureşan brings into discussion another facet of the artistic production, namely the proliferation of official art that inflated Ceausescu's personality cult.

Croitoru and Tiron's project - A Fresco for Romania - investigates the possibility of representing the troubled history of Romania's recent past by modulating the subject matter through the working method of an artist who used to receive public commissions before 1989.

Showing continuity with earlier preoccupations, a recent series of photographs by Ion Grigorescu depict the artist being involved in everyday activities, which are invested by him with a ritualistic dimension.

Miklos Onucşan's discrete performanceas turned into self-portraits are charged with a political undertone, providing a subtle commentary on the artist's place in society "along the way".

Here and Then is part of the Romanian Cultural Resolution project

Photo credit : Julian Mereuţă, Captured, 1970, 8 hour performance, Bucharest

Media Partner : Illy

sâmbătă, 19 martie 2011

Club Electro Putere at the Venice Biennale

Club Electro Putere at the Venice Biennale

Romanian Cultural Resolution-documentary
31 May–27 November 2011

Opening:
Tuesday, 31 May 2011, 7 pm


Club Electro Putere announces its participation at the 54th International Art Exhibition - la Biennale di Venezia with the project entitled Romanian Cultural Resolution – documentary exhibited at the New Gallery of the Romanian Institute for Culture and Humanistic Research in Venice and initiated by Adrian Bojenoiu and Alexandru Niculescu.

Romanian Cultural Resolution – documentary was selected to represent Romania at the Venice Biennale together with the project entitled Performing History, exhibited at the Romanian Pavilion in the Giardini di Castello; (artists Ion Grigorescu, Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, curators Maria Rus Bojan, Ami Barak, Bogdan Ghiu)

Romanian Cultural Resolution – documentary consists of transferring the activity of the Centre for Contemporary Culture Club Electro Putere from Craiova in the frame of the Venice Biennial with the intention of disseminating the activity of a Romanian independent art center in the international art context, proposing a documentation and research platform of the contemporary Romanian art. RCR – documentary surveys the solutions and tendencies which Romanian visual arts have developed over the last years. This brings into discussion not only the renaissance and reformation of the contemporary artistic discourse but also an entire range of problems and circumstances that illustrate the artist's fragile status in his local context and the adjustment of the international artistic context to the idea of spectacle and mercantilism.

Romanian Cultural Resolution – documentary has several stages during the Biennial: presentation of a documentary film based on interviews, presentation of a photographic archive of the exhibitional RCR project from Werkschau Spinnerei, Leipzig and from Club Electro Putere, Craiova, presentation of a selection of Romanian art books representative for the art context of the last 20 years, the release of the Romanian Cultural Resolution catalogue by Hatje Cantz publishing house, the vernisage of the project The Iron Curtain, a Memory Box, initiated by Ştefan Constantinescu and Xandra Popescu produced in partnership with the artists: Deimantas Narkevicius, Peter Forgacs, Zuzanna Janin, Via Lewandowski, Liliana Moro, Karen Mirza, Brad Butler, Yvez Netzamer, The Åbäke Collective.

Club Electro Putere is a Romanian centre for contemporary culture founded in 2009 by Adrian Bojenoiu and Alexandru Niculescu. The history of Club Electro Putere begins in the seventies: it was founded to organize cultural activities for the proletariat working in the "Electroputere" plant, which produced electric motors for locomotives and industry. At the same time, it functioned until 1989 as a center of control and propaganda for the Communist Party. After the fall of Communism, the cultural activities carried on there declined dramatically, and ceased in 1995. That year marked the beginning of a period when the public taste for new media and forms of entertainment coming from the West became ever more apparent, and gradually led to the disappearance of a cultural context hitherto identified with the middle-classes. Between 1995 and 2000 the space was used variously as a pub, a night club, and a fitness and health club, until it finally closed. In 2009 it resumed the title of Centre for Contemporary Culture.

The CEP activity is focused on inquiring into contemporary human practices concentrated on cultural manifestations. The purpose of the centre is to enable inter-human cultural exchanges by connecting different levels of reality and expression. The cultural activities of CEP question the status of contemporary culture having the aim of decoding the existing expression and communication forms in order to produce and promote alternative narrative structures.

Adrian Bojenoiu, born in 1976, lives and works in Craiova. Adrian studied philosophy at the Babes-Bolyai University from Cluj and he got his PhD in philosophy at the Charles de Gaulle Lille3 University (2004-2009). His research domains are esthetics, art critique and French contemporary philosophy. He took part in numerous conferences and debates, 2007 Actualites du concept d'espace: Géographie, Philosophie, Art, École Normale Superieure, Lyon, 2006 L'Europe à venir: Sécularisation, Justice, Démocratie, UBB Cluj. 2005 Langues et langage, École Normale Supérieure, Paris.

Alexandru Niculescu, born in 1979, lives and works in Craiova. He graduated from The University of Art in Bucharest and won the 'Vasile Pârvan' Grant at the Romanian Academy in Rome (2006-2008) and 'Theodor Aman' at the Academy of Visual Art in Leipzig (2008-2010). In 2007 he gets public attention with the exhibition "Times New Român", project which aims to question different types of practices of social territorialization in the extended european space centered upon "the expression of Romanian forms of manifestation" as a conceptual issue.

The participation of the Romanian Cultural Resolution – documentary project to the 54th International Art Exhibition- la Biennale di Venezia is financed by the Ministry of Foreign Affairs and the Romanian Cultural Institute and will be achieved in partnership with the Ministry of Culture and National Heritage, Romania.

Club Electro Putere - the program at the Venice Biennale:
New Gallery
Romanian Institute for Culture and Humanistic Research,
Cannaregio 2214 - 30121 Venice

Romanian Cultural Resolution-documentary
31 May–27 November
Opening:
Tuesday, 31 May 2011, 7 pm

The Iron Curtain, a Memory Box
1 September–27 November
Opening:
Thursday, 1 September, 6 pm


Club Electro Putere – the program in Romania:
Calea Bucureşti 56
200515 Craiova, Romania

Here and Then
15 April–6 May 2011
artists: Alexandra Croitoru & Ştefan Tiron, Ion Grigorescu, Julian Mereuţă, Aurelia Mihai, Ciprian Mureşan, Miklos Onucsan and Marina Albu, Răzvan Botiş, Ştefan Sava
curator Magda Radu
Opening:
Friday, 15 April 2011, 6 pm

Lia & Dan Perjovschi
9 October–12 November 2011
Opening:
Saturday, 15 October 2011, 11 am

http://www.e-flux.com/shows/view/9352

duminică, 13 martie 2011

Repere ale artei experimentale românești în galeriile berlineze

Repere ale artei experimentale românești în galeriile berlineze

de Mihaela CHIRIAC

When History Comes Knocking: Romanian Art from the 80s and 90s in Close Up este titlul recent încheiatei expoziții de grup din spațiile berlineze ale Galeriei „Plan B“. Începînd cu lobby-ul de la intrarea în spațiul expozițional propriu-zis pînă la depozit, folosindu-se așadar de întreaga suprafață a galeriei, curatoarea Judit Angel a formulat un parcurs printr-o serie de repere ale artei experimentale românești, ce marchează tranziția de la anii ’80 la anii ’90. Intenția declarată în textul însoțitor al expoziției este de a plasa în centrul atenției lucrările în sine – ca obiecte artistice ce relaționează între ele estetic și tematic, trecînd pe un plan secund aspectul de documentare și contextualizare istorică a artei din perioada vizată. Astfel, lucrările numeroșilor artiști prezenți în expoziție (Teodor Graur, Dan Mihălțianu, Călin Dan, Iosif Király, Ion Grigorescu, Eugenia Pop, Sorin Vreme, Călin Man, László Újvárossy, subREAL, Nadina și Decebal Scriba, Andrei Oișteanu, Wanda Mihuleac, Miklos Onucsan, Mircea Florian, Kinema Ikon, Dan Stanciu, Alexandru Antik) au fost dispuse în spațiul galeriei fie pe criteriul unei tematici comune, fie pe cel al unui limbaj artistic comun, și nu pe criteriul cronologic. Prin încercarea de eliberare de stringența trecutului, este formulată intenția unei reconstruiri a contextului istoric în vederea unei reevaluări sau repoziționări a lucrărilor, altfel decît exclusiv prin prisma deja atît de uzată a problematicii comunismului.

Intenția expoziției este pe deplin justificată și necesară, din motive pe care le voi enunța de îndată, chiar dacă estomparea factorului istoric din conceptul curatorial intră în contradicție cu însăși natura lucrărilor expuse – care sînt, în cea mai mare parte a lor, chiar produsele confruntării artiștilor cu forme ale istoriei (politicul și socialul) sau (invariabil) produsele circumstanțelor cauzate de acestea. Deși simplificat – de unde și contradicția survenită –, discursul expoziției ar putea viza o îndreptare, la modul cel mai propriu al cuvîntului, a atenției criticii și a publicului.
În textul său, Judit Angel observă că, în perioada ultimilor ani, tendințele de colonizare sau autocolonizare din arta est-europeană s-au diminuat datorită unei recepții tot mai răspîndite, prin intermediul expozițiilor și al publicațiilor care au tratat în mod special arta anilor ’60-’70. Într-un cadru mai larg, se poate spune, într-adevăr, că arta est-europeană a căpătat astfel o vizibilitate mult mai mare pe plan internațional. În același timp însă, s-au putut forma alte noi șabloane prin care ea să fie receptată – ce-i drept, de astă dată altele decît cele bazate pe conceptul diferenței (exotismul și integrarea) menționat de Judit Angel. Unul dintre aceste tipare, probabil cel mai frecvent utilizat în ultimii ani în legătură cu practicile artistice alternative din statele aflate sub dictaturi (nu doar din spațiul european), este cel al „subversivității“. Deși se pornește de la o realitate, și anume de la diferitele strategii artistice de eludare a cenzurii și de criticare a sistemului totalitar, acest tip de catalogare și de recepție este nu numai foarte selectiv, însă atunci cînd se abuzează de el, tinde și să ignore aspectele ce i-ar putea complica argumentația, cum ar fi pluralitatea operei de artă. Efectul este unul de nivelare. Nu în ultimul rînd, este, desigur, vorba și despre un fenomen apărut pe fundalul unei politici culturale europene „corecte“ la modul demonstrativ, al numeroaselor expoziții (de mare anvergură chiar și la nivelul financiar relativ scăzut de Kunstverein*) ce au avut loc, în special, în ultimii doi ani, la aniversarea celor douăzeci de ani de la căderea Cortinei de fier. O exemplificare: dacă vorbim despre receptarea postcomunistă a artei românești (și din România) a anilor ’70, un singur nume a captat cu adevărat atenția criticilor și a curatorilor străini pe termen lung – Ion Grigorescu. Desigur că atenția acordată este pe deplin meritată, însă problema rezidă în tipizarea receptării operei lui Grigorescu, care a fost vehiculată, în expozițiile din ultima vreme, aproape exclusiv sub eticheta de „artă subversivă“ sau – din aceeași categorie – sub cea a „victimei“. Reevaluarea artei românești a anilor ’60-’70 este de aceea, și ea, un capitol încă deschis.
Din acest punct de vedere – al absolutizării contextului politic opresiv în receptarea artei est-europene – gestul de a lăsa lucrările expuse în Galeria „Plan B“ să își „povestească“, mai mult sau mai puțin singure, istoricul vizitatorului neavizat este un gest eliberator. Deși în lipsa unei contextualizări mai ample, receptarea lucrărilor nu poate fi nici exactă, nici „deplină“, ea este autentică – și deci, pentru început, mai eficientă, chiar și în vederea unei evaluări critice. În fapt, soluția reală ar trebui să fie o contextualizare echilibrată, care să ia în considerare toți parametrii constitutivi ai artei din perioada vizată, nu doar o parte a lor pusă în prim-plan.

Eliberarea expoziției de sub potențiala dictatură a unei etichete dinainte stabilite permite receptareaa lucrărilor și a legăturilor ce se formează între ele și în alte categorii decît în cele vehiculate abuziv. Astfel, instalația lui Teodor Graur, ce parodiază discursul de lemn al simbolurilor comuniste, și fotografia lui Iosif Király, reeditată după originalul din 1994, care surprinde o mulțime de tineri în fața fostei Case a Poporului, indicau, deja de la intrare, tendințele reprezentate în expoziție: pe de-o parte, aspectul documentar, pe de alta, cel conceptual sau metaforic al lucrărilor, concretizate în discursul instalației, al obiectului găsit sau ready-made, al acțiunii sau al mediului fotografic, video, TV, internet. Pe scurt, aș dori să menționez îndeosebi patru aspecte interesante prezente în subtextul expoziției din Galeria „Plan B“, care ar merita o expunere mai largă cu o altă ocazie: 1. aspectul documentar (în lucrările lui Ion Grigorescu și Iosif Király); 2. caracterul de „work in progress“ (Király, László Újvárossy, subREAL, Rudolf Bone și alții); 3. alternativa la mitul cotidian (subREAL); și 4. critica la adresa instituțiilor culturale autohtone (în lucrările lui Teodor Graur și în acțiunile House pARTy).

În acestă ordine de idei, gestul care stă la baza expoziției din Galeria „Plan B“ este unul necesar: deși în fază incipientă, el ar putea indica o nouă direcție în abordarea critică a artei românești, cu contribuția – în mod necesar – a instituțiilor culturale și, pe cît posibil, a galeriilor românești.


În imagine: Teodor Graur, Muzeul „Teodor Graur“ (Welcome to the Museum), 1990, instalație: ready-made, ghips, metal.
Foto: Cathleen Schuster și Marcel Dickhage

sursa