luni, 17 martie 2008

Vernisaj Colonia din Bistrita

Colonia din Bistriţa


Pe 14 martie la orele 1700, la Galeriile Frunzetti din Bacău, a avut loc un eveniment artistic inedit, ce s-a ridicat ca gen, la standarde occidentale. Cei mai frumoşi şi mai furioşi pictori români (referindu-ne prin aceasta la exuberanţa şi avântul dat de tinereţe şi talent) au adus pe simeză o parte din lucrările elaborate în Tabăra de Artă Bistriţa Năsăud, în perioada 2003-2007*. Expoziţia a fost organizată de „Societatea de Concerte” Bistriţa şi Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România, avându-i drept curatori pe artiştii băcăuani Marius Crăiţă - Mândră şi Dragoş Burlacu. În timpul vernisajului s-a prezentat şi un document FotoMedia, una din secvenţele prezentate, intitulată „Samurai by E((O” poate fi vizionată pe site-ul youtube.
L-am contactat pe Marius Crăiţă - Mândră pentru a ne răspunde la câteva întrebări legate de crezul artistic al tinerilor concentraţi în această mişcare artistică.

V.S. Ce înseamnă „Colonia din Bistriţa”? Cum s-a format ea?
M.C.M. „Colonia din Bistriţa” e un grup de artişti tineri şi foarte tineri, talentaţi, care de câţiva ani buni ne întâlnim verile în Tabăra de Artă la Bistriţa Năsăud (într-un an am mutat tabăra la Colibiţa) şi care din varii motive, ni l-am ales ca maestru pe Teodor Moraru. Unora dintre noi, domnia sa ne-a fost profesor dar nu este o condiţie necesară şi nicidecum suficientă pentru a fi acceptat în „Colonie”.
V.S. Ce criterii ar trebui să îndeplinească un tânăr pictor pentru a intra în gruparea voastră?
M. C. M. Nu contează unde a absolvit Facultatea de Arte, poate fi ca origine artistică din Bucureşti, Bacău, Constanţa, Iaşi ... sau din orice alt colţ al lumii. Într-un an am avut invitaţi patru artişti francezi. Primordial este criteriul valorii. Stilul pe care-l abordăm este cel modern, este un nucleu propice pentru idei noi, inovaţii, formule proprii. Pentru aceasta este nevoie de un anume avânt, de o însufleţire specifică tinerilor. Tinerii au curaj să facă revoluţiile. Ei sunt optimişti şi se cred nemuritori.
V.S. În majoritatea tablourilor din expoziţie am remarcat prezenţa elementelor figurative.
M. C. M. Predomină oarecum dar stilistic vorbind, e un figurativ abstract.
V. S. Sigur, nu sunt nici pe departe imagini realiste. Am observat, mai ales în lucrările tale dar nu numai, un anumit spirit de frondă, de revoltă împotriva timpurilor moderne secătuite de pulsiunile sensibilităţii şi guvernate de violenţă şi supra-tehnicizare. Sunt imersiuni în sfera politicului şi a socialului. Îmi pare că voi vă găsiţi salvarea în puritatea jocului şi a poveştilor, sunteţi entuziaşti fără a fi însă naivi. Am citit în mesajele voastre şi o anumită nostalgie, o aspiraţie către o lume spirituală iar dacă ar fi să caut o trăsătură comună, aceea ar fi armonia. Dar acestea sunt interpretările mele personale. Aveţi un „manifest” al vostru? Ce factori vă stimulează pentru a merge mai departe?
M. C. M. Ceea ce noi toţi din Colonie ne-am impus este să venim mereu cu ceva nou. Respectăm şi admirăm tot ce ţine de istoria artei dar sursele noastre de inspiraţie sunt în noi înşine. Se întâmplă chiar să încălcăm voit regulile compoziţiei dar în mod obligatoriu urmăm o tehnică. Împingem arta la experiment dar ţinem cont de simţul estetic. E drept asta se datorează enorm lui Teodor Moraru care ne mai ponderează. Dumnealui adesea ne repetă: „Să aveţi argument în ceea ce faceţi. Orice pată, orice linie să fie bine gândită.”
Am avut şi o stea norocoasă în persoana dlui Gavril Ţărmure, manager cultural de succes, preşedintele Fundaţiei „Societatea de Concerte” Bistriţa. Dumnealui ne-a sprijinit moral şi financiar de la bun început. Este scump să faci artă iar puţinii Mecena care mai există, de cele mai multe ori dăruiesc pentru a vedea reflectată cromatic propria lor imaginaţie. Dar dl Ţărmure ne-a respectat identitatea. El a venit în întâmpinarea aspiraţiilor noastre, spunându-ne: „Nu vreau să faceţi lucrări vandabile, ci să faceţi voi arta voastră!”.
V. S. Ideea de a prezenta publicului băcăuan o selecţie din lucrările voastre îţi aparţine. Cum s-a întâmplat?
M. C. M. Vara trecută, după desfăşurarea Taberei la Bistriţa, dl Ţărmure mă conducea cu maşina de la Bistriţa spre Năsăud, de unde urma să iau trenul pentru a mă întoarce acasă. Şi, pe drum, fără să mă gândesc prea mult am zis: „Ce-ar fi să vadă şi Bacăul ce facem noi aici la Bistriţa?!” La care dumnealui a fost cât se poate de receptiv: „Ar fi ceva. Dar cine se ocupă?” (a ridicat această întrebare pentru că organizarea unui astfel de eveniment presupune mult efort: adunarea lucrărilor aparţinând artiştilor ce sunt împrăştiaţi peste tot în ţară, transportarea, apoi panotarea tablourilor, atragerea sponsorilor pentru vernisaj, conceperea şi tipărirea afişului, parteneriate cu diferite organizaţii, invitaţii pentru public - colegi, massmedia şi iubitori de artă şi alte probleme minore ce intervin pe parcurs ... ). Am răspuns spontan: „Mă ocup eu”. Dar nu aveam cum să fac totul de unul singur. Colegul şi prietenul meu Dragoş Burlacu a simpatizat cu ideea mea şi am muncit amândoi la proiectul acesta, la fel de egal. Am fost susţinuţi cât se poate de mult şi de Dionis Puşcuţă, preşedintele Filialei Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici. În principal, baza materială pentru acest vernisaj ne-a fost asigurată de un om de bine - Dan Dochiţa şi de Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România, alături de Fundaţia „Societatea de Concerte” Bistriţa, cărora le suntem recunoscători.
V. S. La vernisaj ai declarat că ţi-ai dorit ca publicul din Bacău „să vadă un alt fel de artă”, mai „curajoasă”. Dragoş Burlacu te-a susţinut şi el prin următoarea afirmaţie: „Tabăra a început să capete coerenţă. E un fenomen formator de artişti tineri. Bistriţa este un oraş mic în care poţi gândi. Peisajul pe care-l făceau în anii 60-70 părinţii noştri artişti s-a transformat. Deşi nu lucrăm în natură, ţinem cont de ea dar nu e ceva mimetic. Noi mizăm pe multitudinea de conexiuni.”
M. C. M. Da, aşa e, îmi menţin părerea dar vreau s-o nuanţez un pic. La Bacău este un mediu artistic important dar cam lipsesc tinerii, elita este dată de cei din vechea generaţie: Ilie Boca, Vasile Crăiţă Mândră, Mihai Chiuaru, Ioan Burlacu, Gheorghe Zărnescu, Ovidiu Marciuc, Cristina Ciobanu ... Sunt artişti de valoare care de acum au o manieră a lor.
Am convingerea, care mi-a fost confirmată şi de reacţia publicului la vernisaj, că arta tinerilor colonişti este insolită. Am uimit publicul şi prin seria de fotografii media, pe care le-am derulat pe un retroproiector în timpul vernisajului. În imaginile respective se derula „filmul” unui experiment, mai mulţi artişti lucrau, pe rând, la un acelaşi tablou. Ideea e mai veche şi a mai fost practicată şi în cadrul grupării ECCO.
V. S. În opinia mea, centrele de greutate ale expoziţiei au fost trei tablouri din seria „Samurai”, realizate în această manieră. Din câte am înţeles, la fiecare din cele trei tablouri, au lucrat succesiv Marius Crăiţă-Mândră, Dragoş Burlacu, Cristian Gaşpar şi Justinian Scărlătescu. (spusele mele sunt aprobate de Marius)
V. S. Cu ce impresii ai rămas tu, colegii tăi, după vernisaj?
M. C. M. A fost un moment cu adevărat deosebit şi am rămas cu un sentiment de împlinire. În plus, am avut satisfacţia că vernisajul expoziţiei „Colonia din Bistriţa” a fost mediatizat la cote maxime. Colegii care au participat cu lucrări s-au simţit atât de bine primiţi încât au venit cu propunerea ca într-un an să mutăm tabăra, undeva în judeţul Bacău. Poate la Tescani... Dar pentru asta, desigur, vom avea nevoie de susţinere sufletească şi îndeosebi materială.
V. S. Să sperăm că există şi în spaţiul cultural băcăuan un Mecena, un omolog al dlui Gavril Ţărmure şi că visul vostru se va împlini!



* Au expus lucrări, pictorii: Teodor Moraru, Marius Crăiţă - Mândră, Dragoş Burlacu, Justinian Scărlătescu, Cristian Gaşpar, Oana Sfetcu, Anca Irinciuc, Gelu Costea, Oana Coşug , Răzvan Neagoe, Mihai Soare, Delia Călinescu, Nicolae Ilie , Mihai Mihalache, Raluca Drăniceanu.
La vernisaj au fost prezenti :Teodor Moraru, Cristi Gaspar, Marius Craita Mandra, Justinian Scarlatescu, Anca Irinciuc, Delia Calinescu, Dragos Burlacu dintre expozanti. Iar ca invitati Ilie Boca, Oviudiu Genaru, Dionis Puscuta, Vasile Craita Mandra, Ioan Burlacu, Cristina Ciobanu, Ovidiu Marciuc, Viorica Zaharia, Gelu Tudorache, Ghervan Catalin si Lucian Mihalache.
Evenimentul a fost insotit de doua cataloage ale editiilor precente, posibil cu sprijinul Societatii de Concerte Bistrita. Expozitia va fi deschisa pana pe data de 5 aprilie.

Interviu realizat de Violeta Savu ( Revista Ateneu ) cu Marius Craita Mandra, artist plastic.
http://ateneu.go.ro/




















marți, 4 martie 2008

O afacere muşamalizată - achizitiile MNAC

O afacere muşamalizată

Serialul “Achiziţiile MNAC de artă contemporană” a ajuns la ultimul capitol – o expoziţie cu aer de improvizaţie. În stilul tipic hollywoodian al francizelor cinematografice, filmul achiziţiile Muzeului Naţional de Artă Contemporană continuă să ruleze cu succes.
De această dată noul serial se numeşte “expoziţia de prezentare a controversatelor lucrări cumpărate în 2007”. După ce a fost în topul dezbaterilor culturale din mass-media şi de prin colţuri de cafenele artistice, subiectul este acum întors pe toate feţele din perspectiva lucrărilor prezentate la începutul acestei luni la etajele 2 şi 3 ale sediului MNAC din Palatul Parlamentului. Blockbusterul a dat lovitura chiar dacă organizatorii au renunţat cu discreţie la orice promovare a evenimentului, păstrînd o cavsi-tăcere dubioasă. Ba chiar mai mult am spune, au făcut apel la cunoscuta tactică a gospodinelor şi l-au ascuns ca praful nedorit sub preşul unei expoziţii de răsunet precum Animations/Fictions. Un mare mister a planat pentru ceva timp şi asupra numelui persoanei care a curatat expoziţia pentru ca în final Ruxandra Balaci să poata fi arătată cu degetul. Şi cum stă bine filmelor de succes, fie ele şi de mâna a doua, misterul s-a prelungit. Nici până astăzi nu s-a aflat exact care ar fi fost conceptul în baza căruia au fost ordonate lucrările în galerie. Aşa se face că vizita la muzeu s-a transformat într-o neaşteptată aventură unde surprizele se ţin lanţ. Sub titlul vag Achiziţii 2007 etajele II şi III au fost transformate într-un fel de depozite la vedere în care domneşte un veritabil haos. Fotografia lui Vlad Nancă cu bucăţile de copite porcine marcate de însemnele Adidas stă faţă în faţă cu seria Melancolie a Aurorei Kiraly, picturile tip pop-art ale Suzanei Dan însoţesc instalaţia lui Napoleon Tiron, în timp ce proiectul Lenin al lui Teodor Graur a fost plasat în tandem cu Evaluările lunare ale Ioanei Nemeş. Totul pare aruncat la grămadă fără nici cea mai mică atenţie pentru detaliu. Aşa se face că sculpturile de mari dimensiuni ale lui Darie Dup sau fotografiile lui Ioan Grigorescu sau Iosif Kiraly sunt sugrumate şi înghesuite într-un spaţiu devenit în mod paradoxal clasutrofobic. Domneşte o senzaţie generală de improvizaţie astfel încât e greu să nu te gândeşti că de fapt expoziţia întruchipează la modul cel mai elocvent metoda heirupistă în care s-au făcut achiziţiile. Nu mai puţin de 700 de mii de euro au fost investiţi în două etape pentru cumpărarea acestor lucrări. Este vorba de o suma imensă pentru arta românească de care MNAC-ul a dispus doar în decurs de o lună de zile şi despre care s-a spus că reprezintă banii primiţi de toate celelalte muzee româneşti la un loc în ultimii 6 ani. În acest context, se ridică întrebarea: O investiţie de aşa anvergură nu ar fi impus de la sine o expunere mai atentă? Cu atât mai mult cu cât povestea achiziţiilor a fost una cu cântec, ne-am putea întreba, fie şi cu naivitate, dacă o expoziţie reuşită nu ar fi fost pentru MNAC modul cel mai elocvent de a-şi demonstra punctul de vedere şi validitatea selecţiei. Tocmai această validitate a selecţiei a făcut atâta tam-tam în oraş. În primul rând au fost scoase din ecuaţie galeriile, adică exact partea activă a sectorului de marketing care stabileşte cota unui artist. În al doilea rând, a existat un flagrant conflict de interese în cazul a trei dintre membri comisiei - Radu Solovăstru, Dan Palade şi Dan Covătaru - care şi-au propus spre achiziţionare propriile lucrări. Ce să mai spunem despre gafa procedurală a comisiei de a cumpăra lucrările în baza unor fotografii ale acestora? Motiv în plus pentru răuvoitori să comenteze cu ironie că improvizaţia expoziţională a fost determinată tocmai de faptul că lucrările reale nu au fost de fapt văzute de către membrii comisiei decât în momentul aducerii lor la galerie. Nedumeririle care planează vor primi poate ceva răspunsuri cu ocazia dezbaterilor din 26 februarie organizate de ICR. Totuşi, oricât de mare e interesul pentru această temă, îmi e teamă ca nu puţini vor fi cei care vor veni să asiste doar de dragul unui nou episod al acestui suculent scandal intitulat Achiziţii 2007 – personajul-erou căzut deja în derizoriu; un fel de Rambo al lumii culturale româneşti pe care ar fi poate mai decent să îl lăsăm să moară.
Carola Roşca , 21 feb 2008 - Time Out - Bucuresti