duminică, 26 iulie 2009
luni, 20 iulie 2009
“Mic Dictionar de Realism Socialist Comportamental”
Vazut-am expozitia lui Dragos Burlacu(Understending History), sincer ma astept si astept foarte mult de la el, doar ca acest eveniment a intrecut toate asteptarile mele, adica m-a dat pe spate…asa a spart inca o bariera in cariera lui, a intrecut conventionalul si a dat dovada de o maturitate pe care spre rusinea mea inca doar o pot citi in carti, (pentru… deocamdata). Bun, tema este deja inscrisa intr-un circuit, inchis de cativa temerari din fostul bloc communist , care au stiut sa pulseze pe imaginea realismului socialist, demers care a impresionat occidentul. Asa zisa revenire la imaginea iconica a curentului communist face referiri vadit ilare si pline de umor pamfletic de care eu cel putin m –am cam consumat din punctul de vedere al privitorului. Traim intr-o lume in care totul se ia peste picior, si nu stim cum sa mai gasim umorul in lucrurile cele mai macabre si pline de umbre ale trecutului destul de apasatoare. Da, este ok sa procedam asa, dar frustrarile nu le putem compensa doar print-o simpla gluma…, insa atunci cand discursul numai face doar treceri in revista a unor glumite pline de haz, iar imaginea fundamentala a discursului plastic ne provoaca la meditatie si la un exercitiu de gandire, atunci vorbim de Dragos Burlacu. Analiza pe care o face artistul ne duce cu gandul la lucrurile serioase din spatele pamflletului, ne ancoreaza intr-o lume deschisa unui continuu conflict, un conflict care rareori ii pune fata in fata pe protagonisti. Subiectul cauzeaza ciocnirea a trei generatii, iar perceptia fiecarei categorii asupra propunerii lui D.B. face tot deliciul acestei expozitii, iar scopul artistului este atins. Diferenta reactiilor sunt doar din prisma istorica a lucrurilor, avem o categorie care s-a format si a crescut in acea perioada, pentru ei acest trecut aduce cu sine remuscare, melancolie… sau o vizibila forma de aversiune, repulsie…. asupra momentului istoric. Generatia lui D.B. a fost doar cu un picior in galeata socialismului, a simtit doar o piscatura din focul vremii. Naivitatea varstei nu a impiedicat selectarea unei memorii care cu varsta s-a maturizat si a inceput sa inteleaga altfel lucrurile. Apartinem deopotriva lumii decurand apuse si a desfraului capitalist in care ne balacim prezentul, si asta cred ca ne face foarte buni observatori. Cea de-a treia categorie sunt capitalistii sadea, nascuti cu semnul gaurii din steag, privind amuzati de subiect si cu o totala lipsa de intelegere reala asupra imaginii istorice. Toate aceste categorii fac jocul lui D.B. acesta isi atinge scopul si il vad pe deplin satisfacut.
Nu trebuie neglijat aspectul maiestriei plastice ale artistului care ne plimba cu mintea prin aproape toate atelierele marilor maestrii, facand o incursiune “turistica” pe toate malurile istorie artelor. Pe mine cel mai mult ma duce cu gandul la paleta lui Delacroix si liniile lui Rembrandt ..si asa mai departe, un adevarat spectacol al maiestriei.
Ca o concluzie : “Cititi printre randuri” si veti descoperii ghicitoarea lui Dragos Burlacu.
luni, 13 iulie 2009
sâmbătă, 11 iulie 2009
marți, 7 iulie 2009
sâmbătă, 4 iulie 2009
Transfigurări prin artă erotică
Scriitorul francez Pascal Quignard consideră că există o singură diferenţă sexuală şi, această diferenţă „face ca, privit dinspre propriul sex, celălalt sex să fie pururi misterios.” Sexualitate... penumbre .. eros... Pornind de la cele două sexualităţi eterogene (cea feminină şi cea masculină) şi urmând un fir subconştient al farmecelor seducţiei, aşa s-au legat lucrările artiştilor plastici băcăuani (pictori, graficieni, fotografi) în expoziţia „Arta erotică”.
Sunt tot felul de nuanţe în expoziţie şi e firesc să fie aşa, pentru că o astfel de temă provoacă artistul să-şi extrapoleze eul senzorial. Sunt tablouri ce transmit: calofilie, desfătare, stare efervescentă şi beatitudine (Marius Crăiţă Mândră – în lucrarea cu personaj feminin), senzualitate intensă, învecinată extazului (Ion Mihalache, Viorel Cojan acesta cu distincţiile de diafan sau oniric), pietate faţă de eternul feminin (Ilie Boca, nudurile prezentate de maestru, în mod paradoxal, par desprinse dintr-o frescă), combinaţie halucinantă şi erudită de putere, sufocare şi spaimă la Dragoş Burlacu; dorinţă, aluzie, umor într-un joc încărcat de tensiunea dată de ademenire, adulmecare, curiozitate şi furişare (Dionis Puşcuţă), gracilitate (Ioan Văsâi, Ioan Burlacu), perfecţiune (Mircea Bujor), splendoarea corpului feminin (Ovidiu Marciuc), mângâiere şi melancolie (Cristi Gaşpar), pasiune, frivolitate, tandreţe (Carmen Poenaru), intimitate, discreţie şi pudoare (Viorica Zaharia, Geanina Ivu Vlad), concupiscenţă (Elena Lupaşcu, şi aici - Ion Mihalache, luxurios dar totodată amuzant - ludic), graviditatea întrepătrunsă cu fantasme erotice (în fotografiile semnate de Ovidiu Ungureanu), dominare masculină (Vasile Crăiţă Mândră, Marius Crăiţă Mândră în lucrarea cu personaj masculin), egocentrism (Mihnea Baran – lucrarea „Prea abstractă”), virilitate, agilitate şi graţie masculină (în instantaneele surprinse pe pelicula foto de Mihaela Nazarie), propunerea Cristinei Ciobanu este calină, enigmatică şi sincron puternică. Am subliniat pe cei care subiectiv vorbind mi-au atras atenţia şi ale căror lucrări mi-au rămas întipărite în memorie. Au participat la acest spectacol al imaginilor erotice peste 30 de artişti.
Ideea acestei expoziţii, organizarea, conceptul de panotare sunt meritul pictorului Marius Crăiţă-Mândră care ne-a mărturisit ce greutăţi a întâmpinat dar şi mulţumirea sufletească pentru rezultatul obţinut:
- Acum vreo 10 ani, la Cluj, s-a organizat o expoziţie cu temă erotică şi au fost invitaţi şi artiştii băcăuani. Ţin minte că doar patru artişti ne-am prezentat cu lucrări şi fiind prea puţini, Bacăul n-a mai fost reprezentat la acea expoziţie. M-am gândit atunci că artiştii băcăuani sunt prea cuminţi şi puţin cam tradiţionalişti, un pic conservatori. Pictura băcăuană avea faimă în ţară prin şcoala de peisaj, prin taberele de la Tescani. Când am pornit acest demers cu arta erotică am fost sceptic, am crezut că se vor strânge doar 5-6 lucrări. Temerile nu mi s-au confirmat, dimpotrivă, s-au adus lucrări peste măsură încât expoziţia e întrucâtva aglomerată. A fost foarte grea panotarea, aveam la dispoziţie un Ilie Boca foarte teluric, rupea tot, era imposibil de juxtapus. Şi atunci am creat într-o zonă centrală un «separeu» pentru Ilie Boca, o célla. Fotografii au venit cu un entuziasm debordant, drept pentru care ei au avut un spaţiu separat. În rest am intercalat pictura şi grafica, ţinând cont de cromatică şi compoziţie şi n-am urmărit deloc ca lucrările unui artist să stea alături. În expoziţie sunt lucrări care se remarcă printr-un plus de sensibilitate şi prin realizarea unor personaje care simţi realmente cum te provoacă, artiştii care s-au distins în acest fel sunt Ion Mihalache, Dragoş Burlacu, Dionis Puşcuţă, Ion Văsâi şi, cu îngăduinţa voastră, şi subsemnatul Marius Crăiţă-Mândră [fapt recunoscut şi în timpul vernisajului de către Vasile Crăiţă-Mândră – n.m.]. Mi-au produs încântare şi artistele Cristina Ciobanu şi Carmen Poenaru care au mers, compoziţional, pe rotund. Cel mai mult însă m-a impresionat Ion Mihalache care a venit cu un desen deosebit, un duct liniar foarte bine definit şi elaborat. De asemenea mi-au plăcut mult propunerile fotografilor care au respectat perfect tema.
Într-adevăr fotografii au recunoscut la vernisajul expoziţiei că tema erotică este predilectă pentru ei.
Artistul fotograf Viorel Cojan a afirmat: „M-am simţit aproape de acest subiect. A fost, pe de o parte ideea, ca eu ca individ să flatez frumuseţile pe care le-am întâlnit, şi pe de altă parte, dorinţa de a face faţă unui subiect atât de dificil şi foarte delicat. Graniţa dintre vulgar şi sublim este foarte discretă. Provocarea este să forţezi această temă şi să nu cazi în vulgaritate.”
Artiştii fotografi care au răspuns acestei provocări sunt: Ioan Viorel Cojan, Ovidiu Ungureanu, Eugen Grigore, Liviu Maftei, Constantin Broşu, Mihai Andoni, Mihaela Nazarie.
„Arta erotică” - o expoziţie inedită care a adunat un cerc de artişti şi care a fost primită de public frumos, cu entuziasm, fără false pudibonderii, fără ipocrizie. Un public pregătit să împărtăşească, împreună cu artiştii, nostalgia paradisului existentă, mai mult sau mai puţin latent, în orice senzaţie erotică.
Violeta Savu