Opera lui Matei Enric este precum un roman al lui Boris Vian: redă realitatea proiectată “ prin atmosfera piezișă și fierbinte, pe un plan referențial neuniform, ondulat și prezentând distorsiuni”, după cum spunea, despre sine însuși, autorul romanului Spuma zilelor.
La capătul unui deceniu de schițe, texte și desene, în care artistul
reface demersul alchimistului medieval, ne aflăm în fața unui poem
trist, încărcat de un lirism profund și grav. Matei Enric cultivă, cu o
erudiție implicită, un echivoc fundamental. Ne propune o viziune
mistică, însă netributară unei religii anume, o viziune care revendică
repertoriul iconografic de motive comune tuturor religiilor, în care
fiecare citește ce vrea. Dincolo de filonul tragic, fatalist, privitorul
perplex este, în fața lucrărilor sale, martorul unui moment de har.
Tăcerea profundă și necesară contemplării îi dezvăluie acestuia
sensurile cele mai tulburătoare ale acestei opere, sensuri etern umane
și universal valabile.
Solve et coagula
nu este formula procesului alchimic menit să închege piatra filozofală,
să găsească elixirul tinereții, sau să prefacă un metal comun într-unul
nobil. Solve et coagula este acel proces magic,
încărcat semantic la sursele misticismului medieval, în care religia și
spiritualitatea se suprapun. Și nu în ultimul rând, Solve et coagula
este un tribut plătit de artist atracției față de modul de a înțelege
lumea a alchimistului, pentru care orice lucru trebuie să treacă
printr-un proces îndelungat de facere, coacere și prefacere. Natura își
ia timpul ei, nimic nu țâșnește din nimic, fiecare mugur crește, devine,
evoluează. După un proces îndelungat, în care artistul a zămislit forme
și idei congruente au rezultat zece lucrări, citibile deopotrivă împreună și separat, pe principiul unitate în diversitate.
Solve et coagula este întâi de toate un demers spiritual, care propune o
glossă pe marginea ideilor de destin, destinație, evoluție spirituală
și căutarea unui sens al devenirii.
Omul, mistuit de propria-i dorință de viață, își asumă destinul său
trecător în acestă lume. Precum un foc consumă în totalitate
combustibilul care îi este sursă, în lipsa unui reper transcendent,
această patimă devine propriul rug, ardere de tot, fără puțință de
tăgadă sau eschivă. Și, deși este dublată de angoasă, consumarea până
la capăt a propriului destin îl apropie pe om de purificare.
Spovedania , ca și Sclavul,
vorbesc despre raportul de putere dintre personajul dominant și cel
dominat, în care senzualitatea este una nereticentă și esențializată.
Priveghi este despre memento mori, atât de crunt și abrupt, încât nimeni, în afara unui muzeu, nu și l-ar lua acasă, pe perete.
Autoflagelarea (A doua piele) este, în viziunea lui Matei Enric, dar nu numai a lui, o formă de devenire. Autoflagelarea
vorbește despre trei stadii ale aceluiași trup, purificat de suferință,
cu vălul de pe coapse - ghilimele ale unui prea bine cunoscut citat.
Solve et coagula o este formulă cu caracter universal, o lege imuabilă, programatică. Solve et coagula
vorbește
despre omul contemporan, umil războinic pornit la o luptă deja pierdută,
cu timpul care se scurge inexorabil, cu devenirea sa și a alor săi, cu
propria viață care trece pe lângă el. El își strigă frica în trompeta,
spiralată precum șarpele Uroboros și este tras înainte de femeia sa,
care a purces grea (așa precum opera crește înlăuntrul propriului
creator). Ei sunt înconjurați de haite flămânde, care devoră spațiu și
timp.
Jur împrejurul scenelor crude, pentru a le compensa sau
sublinia, găsim detalii de decorație de un insuportabil rafinament.
Înainte de a da posibilitatea timpului să valideze demersul
artistic al lui Matei Enric, îmi arog dreptul de a afirma azi, aici și
acum, că ne aflăm în fața unui destin artistic de excepție. Forța
viziunii sale nu este trădată, ci potențată de capacitatea mijloacelor
de expresie pe care le deține. Truda și frământarea îl iau părtaș pe
privitor, al cărui ochi interior va cere de aici încolo să vadă mult mai
mult.
Curatorul expoziție
Mădălina Mirea
Curatorul expoziție
Mădălina Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu