Noul film al lui Radu Mihăileanu va fi lansat în Romania pe 30 Martie 2012
Dupa Le concert Radu Mihăileanu regizeaza un nou film: "La Source de femmes"
Povestea din "La Source de femmes", noul film al lui Radu Mihăileanu, este contemporană şi are loc într-un sat aflat undeva între Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Tradiţia locului spune ca femeile să aducă apă dintr-un izvor săpat în munte, în fiecare zi, în plin soare. Leila (Leila Bekhti), o tânără mireasă, le convinge pe celelalte femei să intre într-o grevă a iubirii: fără sex, nici măcar o mângâiere, până când bărbaţii vor începe să preia ei responsabilitatea aducerii apei în sat.
Regia: Radu Mihăileanu Distributia: Leïla Bekhti, Hafsia Herzi, Sabrina Ouazani, Saleh Bakri Scenariu: Alain-Michel Blanc, Radu Mihăileanu
INDEPENDENŢA FILM aduce in cinematografele din Romania un nou film european de referinta:
HABEMUS PAPAM un film de Nanni Moretti
SINOPSIS: După moartea Papei, Conclavul se reuneşte pentru a alege succesorul. Mai multe runde de vot sunt necesare înainte de a se ridica fumul alb. În cele din urmă, un cardinal este ales! Credincioşii adunaţi în Place Saint-Pierre aşteaptă însă în zadar apariţia în balcon a noului pontif. Noul Papă, proaspăt-ales, pare să nu poată duce greutatea noii responsabilități. Anxietate? Depresie? Frica de a nu se ridica la înălţimea sarcinilor care îl aşteaptă? Întreaga lume este afectată de incertitudine, în timp ce la Vatican se caută soluţii pentru a depăşi criza... Consilierii papali nu îl pot convinge că el este omul potrivit și în cele din urmă apelează la un psihanalist celebru, dar ateu. __ Printre cele mai amuzante momente ale filmului este cel în care şedinţa de terapie are loc în prezenţa tuturor membrilor Conclavului, deşi ar trebui să fie un moment doar pentru pacient şi psihoterapeutul său.
„Adevăratul Palme d'Or la Cannes 2011, Habemus Papam, irezistibila comedie de la Vatican şi melancolia unui Nanni Moretti, într-o stare de graţie…" (TRANSFUGE)
„Acest film, cu multe întorsături neaşteptate (...) este unul dintre cele mai bune ale lui Nanni Moretti, un spectacol de o inventivitate constantă." (LE MONDE)
„Habemus Papam este o capodoperă, cel mai bun film al autorului.”
„Măreţia formală şi dimensiunile incredibile individualizează punerea în scenă a autorului.“
„Incredibilul personaj Melville, papa fugind, interpretat de un admirabil Michel Piccoli.”
„Frumuseţea lui Habemus Papam se află în această indecizie ce face din acesta un fel de filmcatastrofă fară finalitate, împarţit între negare (comedia misterelor de la Vatican) şi consternare (lumea exterioară încremenită în teroare)." (LES CAHIERS DU CINEMA)
„Nu numai că Habemus Papam nu este nicidecum ceea ce te aştepţi să fie, dar el menţine echilibrul perfect între comedie - cardinalii, prezentaţi ca nişte copii mari, participă la un turneu de volei în aşteptarea întoarcerii liderului lor evadat - şi melancolia personificată de Piccoli, supărător de vulnerabil." (LE PARISIEN)
„Noul film al lui Nanni Moretti, melancolic şi malițios, ne arată un Michel Piccoli la cel mai înalt nivel al artei sale*...+ O odă inspirată de libertatea individuală, o reflecţie caustică despre capriciile puterii, o critică ironică a psihanalizei, un amestec foarte subtil de umor şi melancolie.“ (MARIANNE)
„Un papă magnific: Moretti îi oferă lui Piccoli unul dintre cele mai bune rolurile ale sale." (PREMIERE)
INTERVIU CU NANNI MORETTI
Care a fost punctul de plecare al filmului? Am început să lucrez simultan cu Federica Pontremoli şi Francesco Piccolo, dar pe idei diferite. Apoi, într-o a doua etapă, am început să dezvoltăm subiectul Habemus Papam. Există un fapt care ne-a dat punctul de plecare al povestirii: un Papă ales nu reuşeşte să iasă în balcon pentru ai saluta pe credincioşi.
Aţi primit o educaţie religioasă? Sunteţi un credincios? Părinţii mei au fost credincioşi şi am primit o educaţie catolică (fără exagerare...). Dar eu, nu, eu nu sunt un credincios. Filmul este construit în mod clar din două părţi: secvenţele de izolare şi cele de libertate.
Cum s-a născut acest echilibru şi această simetrie a scenariului? M-a interesat să coexiste în acelaşi film comedia şi drama, registrul grotesc şi registrul realist. Pentru a evita conclavul cardinalilor, care este rodul imaginaţiei noastre, respectînd însă adevăratele ritualuri şi liturghiile, Papa fuge din Vatican. El umblă prin oraş, unde intră în contact cu realităţile cu care nu s-a confruntat de o lungă perioadă de timp. Peregrinările lui prin Roma fac ca și el şi publicul să-şi pună întrebări. Psihanalistul rămâne în acest timp prizonier în Vatican unde, după o primă fază de rătăcire, se pare că se va simţi în largul său.
Ce părere aveţi de atacurile al căror subiect sunteţi azi? Nu au existat atacuri împotriva filmului meu, doar reacţii izolate, care nu sunt reprezentantive pentru lumea catolică. Biserica Catolică a trecut recent printr-un număr de scandaluri, atitudinea demnitarilor săi a fost deseori criticată.
De ce aceste dezbateri sunt absente din film? Încerc să evit să spun publicului ceea ce se aşteaptă. Niciodată nu m-a interesat să reiterez în filmele mele ceea ce publicul deja ştie, nu-mi place să fac cu ochiul privitorului prin revenirea la ştiri. Despre scandalurile care implică Biserica Catolică (de exemplu, pedofilia sau finanţarea), există cărţi, documentare, articole de ziar. Am preferat să nu fiu condiţionat de ştiri. Este o poveste inventată: filmul meu este despre Vatican, conclav, cardinali.
Este posibilă extinderea temei filmului la puterea politică, în general? Am prezentat în maniera mea o lume bine precizată, care este cea a Vaticanului. Dar cred că temele filmului şi angoasa personajului principal se pot referi şi la alte realităţi, la alte lumi, şi să atingă spectatorii mai depărtaţi de personajele pe care le-am pus în scenă.
Care este relaţia dintre confesiunea în ritualul catolic şi confesiunea în procesul de analiză? Cred că aceste două lucruri nu au nimic în comun.
Se poate spune că sunteţi mai critic faţă de psihanaliză decât faţă de Biserică? În filmele mele, am râs de stînga, de generaţia mea (atunci când am avut douăzeci, apoi treizeci, apoi patruzeci...), am făcut haz de relaţia dintre părinţi şi copii, de mediul meu social, de şcoală, de lumea filmului, în JURNALUL INTIM am râs de un cancer pe care l-am avut acum douăzeci de ani. Cred că este permis să ridiculizez şi psihanaliza.
Care este relaţia dintre Melville (Michel Picolli), care refuză rolul, şi actorul care vrea să joace toate rolurile, inclusiv indicaţiile autorului “Pescăruş”-ului? Este într-adevăr necesar, cu toate costurile, să devin exegetul meu, al propriilor alegeri, al filmelor proprii? Uneori este foarte dificil să teoretizez munca mea.
De ce Cehov? Scriind scenariul, am dorit ca textul teatral să fie al unui autor uşor de recunoscut. Cehov a fost cea mai adecvată soluţie în raport cu lirismul filmului şi al personajelor sale.
Refuzul de a vă implica mai mult în politică, după acţiunea d-voastră civică, corespunde refuzului personajului d-voastră de a deveni Papă? Această comparaţie îmi pare forţată. La începutul experienţei mele "politice” am spus că aş reveni cât mai curând înapoi la munca mea de regizor. N-am dorit niciodata să-mi fac din politică o meserie.
Care este partea autobiografică a filmului? Aţi dorit vreodată să jucaţi "rolul" lui Nanni Moretti? Ca întotdeauna, filmul iţi dă sentimentul ca este autobiografic. Şi dacă dorim să intrăm în detalii, există bineînţeles ceva din mine în personajul psihanalistului, și în neliniştea şi sentimentul de inadaptare al lui Melville.
Hugo a luat 11 nominalizari la Oscar: super productia de 170 de milioane de $ care a fost numita cel mai bun film 3D creat vreodata
In toamna criticii care l-au urmarit pentru prima data l-au numit cel mai bun film 3D live action din istorie. Si se pare ca nu a fost doar o lauda mareata. Primul film 3D realizat de Martin Scorsese a primit 11 nominalizari la Oscar in 2012, devenind cea mai nominalizata pelicula a anului. Numele lui Martin Scorseseeste pe buzele tuturor dupa ce regizorul de 69 de ani a reusit sa dea lovitura cu al sau Hugo, un film ce a costat aproape 170 de milioane de dolari. Regizorul a primit deja un Glob de Aur pentru aceasta pelicula cu care intra in cursa pentru Oscaruri la capitolul cel mai bun film si cel mai bun regizor. Distribuit de Paramount Pictures, filmul a fost lansat in SUA, in cinematografe pe 23 noiembrie 2011 si a facut incasari de 83 de milioane de dolari.
Hugo, primul film 3D al legendarului Martin Scorsese spune povestea magica a unui orfan care duce o viata secreta intr-o gara din Paris. Regizorul James Cameron a numit pelicula Hugoo capodopera si a declarat ca este filmul care foloseste cel mai bine 3D-ul dintre toate productiile realizate pana acum - inclusiv ale sale.
Filmul se bazeaza pe cartea pentru copii a lui Brian Selznick "The Invention of Hugo Cabret" si are in centru povestea unui pusti in Parisul anilor 1930 care traieste intr-o gara. Viata lui se intersecteaza cu cea a regizorului Georges Melies. Filmul nu esta doar o poveste minunata pentru copii ci si o lectie de istorie cinematografica si o scrisoare de dragoste perioadei de inceput a cinema-ului totul invelit intr-un peisaj 3D inovativ.
"Cred ca 3D-ul este foarte interesant pentru ca ii face pe actori sa fie mai expusi emotiilor. Fiecare miscare, intentie este redata mai precis" a declarat Scorsese.
Hugo (Asa Butterfield) un orfan in varsta de 12 ani, traieste in zidurile garii din Paris si are grija de ceasurile mecanice ale acesteia. Una dintre cele mai valoroase posesiuni ale lui Hugo este un om mecanic stricat, un dispozitiv cu infatisarea unui barbat cu un creion in mana, parca pregatit sa livreze un mesaj de o colosala importanta. Hugo este convins ca, daca va repara omul mecanic, acesta isi va putea scrie mesajul.
Pentru a reusi reparatia, baiatul fura bucati de jucarii dintr-un magazin, iar aventurile sale iesite din comun, petrecute la inceputul secolului trecut, se vor mai invarti in jurul unui carnet disparut, al unui desen extrem de familiar si-al magiei filmelor mute.
Din distributie fac parte: Ben Kingsley, Sacha Baron Cohen, Asa Butterfield, Chloe Moretz, Jude Law, Ray Winstone, Christopher Lee, Helen McCrory, Frances de la Tour, Richard Griffiths, Emily Mortimer, Michael Stuhlbarg. In Romania ajunge pe 13 aprilie 2012.
Celebrul critic de film Roger Ebert i-a acordat lui Hugo 4 stele din 4 si a spus despre el: "Nu seamana cu nimic din ce a facut pana acum Martin Scorsese, insa este filmul in care a pus cel mai mult suflet. Un film 3D, de familie cu buget mare care ii oglindeste viata. Un mare artist a primit comanda de a face un film despre filme."
Martin Scorsesedemonstreaza cu acest film nu numai ca este un geniu in domeniu, dar ar putea deveni stapanul tehnologiei 3D. Cei care au avut ocazia sa vada primele imagini au fost atat de impresionati de film si tehnica 3D, incat in timpul unei scene care infatisa o gara din Paris chiar credeau ca trenul din imagine va intra peste ei si ii va lovi.
Cu Hugo, Martin Scorsese are 6 filme in topul celor mai bune 250 de pelicule creat de IMDb alaturi de Goodfellas, Taxi Driver, Raging Bull, The Departed, Casino si Shutter Island.
Hugo are toate sansele sa fie pe lista celor mai bune filme facute 3D. Imaginea, povestea, personaje puternice, interesante si modul in care tehnologia 3D le imbina pe toate demonstreaza inca o data pasiunea fara margini a lui Martin Scorsese pentru film si dedicarea sa cu care incearca sa aduca intotdeauna ceva nou si mai bun in cinematografia mondiala.
Lungmetrajul Cristian, în regia lui Tudor Giurgiu, produs de Libra Film Productions, a fost selectat la Berlinale Co-Production Market, ce va avea loc în perioada 12 – 14 februarie în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin (9 – 19 februarie 2012). Filmul lui Tudor Giurgiu spune povestea unui tînăr procuror, care anchetează un complicat caz de corupţie. Cristian este produs de Libra Film Productions şi beneficiază de finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei, precum şi sprijin din partea Programului MEDIA al Uniunii Europene. Bugetul aproximativ al filmului este de 1 milion de euro, iar filmările sînt programate pentru toamna anului 2012. Cristian participă în cadrul market-ului alături de alte 24 de proiecte de lungmetraj, selectate dintr-un număr de 311 de aplicaţii înscrise. Majoritatea proiectelor selectate la Berlinale Co-Production Market poartă semnătura unor regizori prezenţi la ediţiile anterioare ale Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, precum Gustavo Taretto, Giulio Manfredonia, Marcela Said, Taika Waititi, Hans Petter Moland, Alexei Popogrebsky, Petri Kotwica, Ruben Östlund, Ineke Houtman sau Chico Teixeira. Considerat o casă internaţională pentru producători de film şi finanţatori, Berlinale Co-Production Market reuneşte anual peste 450 de profesionişti din industria de film. Pe parcursul celor trei zile, producatorii de film selectaţi în cadrul market-ului au ocazia să-şi prezinte proiectele unor potenţiali finanţatori sau parteneri, în cadrul unor întîlniri speciale, organizate de echipa Co-production market. Libra Film Productions este o casă de producţie de film şi TV independentă, înfiinţată în 1994, orientată spre producţia de filme de lung metraj, programe TV, dar şi filme de scurt metraj şi documentare. Printre filmele produse de de Libra Film se numără Marele jaf comunist, de Alexandru Solomon, Legături bolnăvicioase, de Tudor Giurgiu, Katalin Varga, de Peter Strickland, debutul regizoral al actriţei Fanny Ardant, Cenuşă şi Sânge, Întîlniri încrucişate de Anca Damian, Australia, de Claudiu Mitcu, Drumul păsărilor de Klara Trencsenyi şi Vlad Naumescu, Copiii uraniului, de Adina Popescu şi Iulian Ghervas. Printre proiectele din perioada 2012-2013 se numără lungmetrajul Despre oameni şi melci, de Tudor Giurgiu, o co-producţie cu Agat Films (Franţa), ce urmează să fie lansat la mijlocul anului 2012, Undeva la Palilula, de Silviu Purcarete, unul dintre cele mai costisitoare filme locale făcute recent (buget de 1,9 milioane de euro), dar şi două alte filme de debut – Breaking News, în regia Iuliei Rugină, şi Cîinele Japonez, în regia lui Tudor Cristain Jurgiu. sursa
Animația românească ocupă, sub genericul Anim'est, ecranul primei seri de film de la Institutul Cultural Român din acest an. Joi, 26 ianuarie 2012, de la ora 18.00, la sediul ICR (Aleea Alexandru 38), vor fi proiectate cele mai reușite 20 de scurtmetraje autohtone de animație ale anului 2011. Proiecția va fi urmată de o discuție cu publicul la care vor lua parte Mihai Mitrică, director Anim'est, Vlad Ilicievici, director executiv Anim'est, Toma Peiu, PR-ul festivalului, precum și regizorii unora dintre filmele prezentate.
Înfiinţat în 2006, Festivalul Internaţional Anim'est a devenit, pe parcursul ultimilor ani, un eveniment de marcă pentru Capitală şi unul dintre cele mai importante festivaluri de profil din Europa Centrală.
În competiția românească de anul trecut , foarte diversă tematic și stilistic, au intrat și titluri realizate de animatori care nu se aflau la prima participare în cadrul festivalului – The Dog and a Little Bird și Travelling With My Thoughts Full of Hope, realizate de Adrian Băluță; Fresca – Blestemul lui Dragulea, regia: Octavian Frecea, care a avut premiera mondială în competiția Festivalului Internațional de Film de Animație Anima de la Bruxelles; Action Movie, regizat de Bogdan Mihăilescu, nominalizat anul trecut la Premiul Gopo „Tânără Speranță” pentru Grand Cafe; Clinica al lui Török Tihamer; Euro potentia est, cel mai nou scurtmetraj al lui Tamas Szocs; Suntem europeni!?, regizat de Fekete Szabolcs; Wake Up al lui Florin Drăgoi; Visul ciulinului, regia: Nina Mihăilă; It’s a Living, regia: Cristina Zoica-Dumitru şi câștigătorul Premiului pentru Cel mai Bun Film de Animație la Festivalul de Film Anonimul 2011, Growing, regia: Roxana Bențu, unul dintre cei șase membri ai echipei de animație a lungmetrajului Crulic – Drumul spre Dincolo. Sebastian Cosor, cu The Scream, producția MediaPro Magic care a reprezentat România și în cadrul competiției Balkanimation; Klára Balázs, cu Dansul; Ana Tomescu, realizatoarea scurtmetrajului Evoluție cromatică; Radu Gaciu, cu IRA; Vlad Sandu, regizorul filmului [klun]; Andra Berilă, cea care semnează Mr. gRAPE; Zoltani Levente, regizorul filmului The Sphere; Octavian Ureche, cu Voxelboy sunt numele noi pe care le aduce în atenția publicului Anim'est, ediția 2011. Dodo şi Tic, regizat de Gabriel Vasiliu, a reprezentat o altă prezenţă notabilă în festival.
PROGRAM
COMPETIȚIA NAȚIONALĂ - ANIMEST, 2011
A tánc / The Dance (2011, 2’19”), regia: Klára Balázs Action Movie (2011, 1’15”), regia: Bogdan Mihăilescu Clinica / Clinic (2010, 1’38”), regia: Török Tihamer Dodo şi Tic / Dodo and Tic (2010, 5’00), regia: Gabriel Vasiliu Euro potentia est (2011, 1’06”), regia: Szocs Tamas Evoluţie cromatică / Chromatic Evolution (2011, 1’55), regia: Ana Tomescu Fresca – Blestemul lui Dragulea / The Fresco – The Curse of Dragulea (2010, 14’00), regia: Ion Octavian Frecea Growing (2010, 3’14”), regia: Roxana Benţu IRA (2009, 1’06”), regia: Radu Gaciu It’s a Living (2011, 1’45”), regia: Cristina Zoica Dumitru [klun] (2011, 5’00”), regia: Vlad Sandu Mr. gRAPE (2011, 3’20”), regia: Andra Berilă Suntem europeni!? / Are We Europeans!? (2011, 1’15”), regia: Fekete Szabolcs The Dog and a Little Bird (2011, 2’43”), regia: Adrian Băluţă The Sphere (2011, 1’40”), regia: Zoltani Levente The Scream (2010, 3’22”), regia: Sebastian Cosor Travelling with My Thoughts Full of Hope (2011, 2’16”), regia: Adrian Băluţă Visul ciulinului (2011, 1’30”), regia: Nina Mihăilă Voxelboy (2010, 3’40”), regia: Ureche Octavian Wake Up (2011, 1’35”), regia: Florin Drăgoi
Filmele sunt subtitrate în limba engleză. Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.
Titlu:El Greco Data lansare (SUA): 22 Mai 2009 Data lansare (Romania): 27 Februarie 2009
Filmul este o biografie a renumitului pictor cretan Domenicos Theotokopoulos, cunoscut publicului larg sub numele de "El Greco", un artist desavarsit care nu a facut niciodata compromisuri in viata si care a luptat in mod activ impotriva ignorantei, a prejudecatilor si a barbarismului. Povestea incepe in anul 1566 in Creta si il prezinta pe tanarul Domenicos indragosit de frumoasa Francesca Da Rimi, fiica guvernatorului venetian al insulei. Cativa ani mai tarziu barbatul se muta la Venetia, unde primeste porecla "El Greco" datorita faptului ca italienilor le era foarte dificil sa ii pronunte adevaratul nume si unde se bucura de indrumarea si incurajarile veteranuui pictor Tizian. Remarcat pentru lucrarile sale si ademenit la Toledo de catre un tanar preot spaniol pe nume Nino de Guevara, Domenicos castiga faima si avere in Spania si incepe o frumoasa relatie amoroasa cu Jeronima de las Cuevas, intrand insa in conflict cu Inchizitia a carei putere era in continua crestere in acea perioada.
Acuzat de erezie din pricina picturilor sale, "El Greco" este judecat si condamnat la inchisoare, unul dintre cei mai aprigi adversari ai sai fiind tocmai Nino de Guevara, care dorea sa devina un lider al Inchizitiei spaniole.
Filmul este o fabula, in stil chaplinian, despre puterea imaginatiei de a se impotrivi crudelor realitati din Europa in timpul celui de-al II-lea razboi mondial.
In centrul povestii se afla Guido (Roberto Benigni) - un personaj incantator, caracterizat printr-o inocenta copilareasca si nutrind un mare vis: acela de a deschide o librarie proprie. Este anul 1939; Guido a venit in Arezzo, un orasel din Toscana, impreuna cu prietenul sau, poetul Feruccio (Sergio Bustric), ignorand antisemitismul manifestat, cu din ce in ce mai multa violenta, de catre guvernul fascist.
Guido se indragosteste de Dora, o tanara si frumoasa profesoara (Nicoletta Braschi, actrita preferata a lui Benigni). Din pacate, Dora, pe care el o numeste "Printesa", este logodita cu un oficial fascist din localitate. Dar Guido nu se lasa impresionat si, in felul sau amuzant, reuseste sa o cucereasca pe aleasa inimii lui si sa o determine sa il urmeze.
Dupa sapte ani, ii gasim pe Guido si Dora casatoriti si cu un fiu, Giosue (Giorgio Cantarini). In sfarsit, Guido a reusit sa-si deschida libraria mult visata. Din pacate, antisemitismul a atins in Italia cote maxime si, intr-o zi, Guido si fiul sau sunt ridicati de catre fortele de ordine si internati intr-un lagar de concentrare. Pentru a ramane alaturi de cei dragi, Dora cere sa mearga si ea in lagar.
De acum incolo, unicul scop al lui Guido este sa-si salveze fiul si, mai ales, sa salveze inocenta acestuia,deorece nu wrea sa ajunga precum este el.
Premii : Oscar - rol principal masculin - Roberto Benigni Oscar - cel mai bun film strain Oscar - coloana sonora - Nicola Piovani Nominalizare Oscar - regizor - Roberto Benigni Nominalizare Oscar - montaj - Simona Paggi Nominalizare Oscar - cel mai bun film - Gianluigi Braschi, Elda Ferri Nominalizare Oscar - scenariu - Vincenzo Cerami, Roberto Benigni
"Foarte mult din ceea ce ofera filmul arata ca o supraelaborare din unghiul teatrului a ceea ce era, din acelasi unghi, mult mai exaltat in original. In acelasi timp, e greu de identificat vreun element interpretativ care sa nu faca parte din prelucrarea proteica la care Shaffer si-a supus tema." - Richard Combs - 1985 (Monthly Film Bulletin)
Amadeus este o dramă care se bazează pe ultimii ani de viaţă ai renumitului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart. Acţiunea se desfăşoară la sfârşitul secolului al XVIII-lea cu precădere în Viena. Este structurat ca un flash back segmentat al lui Salieri care la bătrâneţe este vizitat de un preot pentru a se spovedi. Ca mod de filmare este clasic şi obiectiv, aproape toate cadrele sunt fixe iar personajele sunt întotdeauna încadrate simetric, dinamica sau dezordinea reieşind din jocul actoricesc sau muzică, de altfel ritmul secvenţelor este constant şi lent.
Filmul a fost făcut pentru ecran larg, motivarea dramaturgică a regizorului fiind aceea de a scoate în evidenţă decorul elaborat si realist, lucru pentru care a şi primit Oscar. Mediul este un bun mod de a caracteriza un personaj, numeroasele sindrofii la care Mozart participa i-au atribuit reputaţia de petrecăreţ.
Coloana sonoră, premiată cu numeroase premii, este în mare parte alcatuită din muzica lui Mozart, întrucat muzica a fost viaţa acestuia. Deşi a murit tânăr, a produs un număr mare de opere, cele mai multe neegalate în frumuseţe sau profunzime.
Acest film a inspirat numeroşi artişti şi multe secvenţe au fost preluate sau parodiate de diferite filme şi clipuri.
Globul de Aur pentru cel mai bun film (drama)
Globul de Aur pentru cel mai bun actor (drama) - F. Murray Abraham, Tom Hulce Globul de Aur pentru cel mai bun regizor - Milos Forman Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu - Peter Shaffer
Spartanii se intorc cu Regele Leonidas in frunte. Regizorul Zack Snyder care lucreaza la noul Superman ( Man of Steel) nu a abandonat proiectul de a realiza o continuare a povestii, insa se va implica in calitate de producator.
La 4 ani de la celebrul 300, producatorii de la Warner Bros au pus ochii pe doi regizori pentru a realiza o continuare a povestii - Noam Murro si Jaume Collet-Serra.
Titlul filmului a fost schimbat din Xerxes in 300: Battle of Artemisia.
La fel ca si 300, sequelul este bazat pe benzile desenate ale lui Frank Miller iar presa americana estimeaza un buget de 100 de milioane de dolari.
300: Battle of Artemisia va spune povestea lui Xerxes si a ascensiunii lui spre putere dupa moartea tatalui sau Darius in urma bataliei de la Marathon. Darius isi sfatuieste fiul sa nu-i atace pe greci pentru ca acestia nu pot fi pedepsiti decat de un zeu. In incercarea sa de a se razbuna, Xerxes cauta sa se transforme intr-un zeu.
Cu un buget de 65 de milioane de dolari, 300 a avut incasari de peste 450 de milioane in toata lumea si s-a transformat intr-un blockbuster. Gerard Butler se va intoarce ca regele Leonidas.
Noul film al lui Radu Mihăileanu va fi lansat în Romania pe 30 Martie 2012
