„Probabil că românii datorează mai mult decât cred (sau decât ştiu) benzii desenate: pentru că ce altceva este faimoasa Columnă a lui Traian, de la Roma – «certificatul nostru de naştere» mitologic, de care suntem atât de mândri – dacă nu o extinsă «bandă desenată» a acelor vremi, prin care istoria stră-stră-strămoşilor noştri devine mai lesne de reconstituit şi de imaginat?“, scrie Adrian Cioroianu în prefaţa Istoriei benzii desenate româneşti, volum apărut anul trecut la Editura Vellant.
Studiul, bogat ilustrat, este împărţit în trei mari capitole, în funcţie de regimurile politice pe care le-a cunoscut România şi care au influenţat decisiv evoluţia benzii desenate româneşti, de la 1891 până în 2010. Primul dintre ele acoperă perioada de dinainte de 1948, când banda desenată îşi face loc în revistele pentru copii. Apoi, între 1948 şi 1989, ca orice altă formă de exprimare artistică a vremii, banda desenată a fost marcată de intruziunea politică şi a servit ca instrument de propagandă ideologică. În fine, după 1990, banda desenată cunoaşte un reviriment, atât în revistele pentru copii, cât şi în publicaţii specializate, prin intermediul saloanelor internaţionale BD organizate la noi în ţară, dar şi a artiştilor români care publică în străinătate. Volumul conţine şi o stenogramă a conducerii comuniste din 1977, în care Nicolae Ceauşescu dispune schimbări în conţinutul revistelor pentru copii, menite să-i ajute pe aceştia în „însuşirea problemelor de studiu, de muncă şi de viaţă“...
Cei doi autori ai volumului – Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu – s-au angajat la o muncă enormă prin arhive, dar se pot mândri cu publicarea unei excelente istorii a mai bine de un secol de bandă desenată românească.
un articol de Razvan Braileanu
http://www.revista22.ro/articol-9883.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu