Alexandrina Hristov@Arttaste

Alexandrina Hristov s-a nascut intr-o familie artistica la Chisinau, in RSSM, pe 5 mai, 1978.
Tatal Alexandrinei, care este pictor, i-a aratat cum culorile se astern la fel de bine si pe hartie, nu doar pe pereti. Iar mama, desi era doctor in stiinte si profesor de limba franceza la Universitatea de Stat din Chisinau, canta foarte bine, era actrita la teatru. De la ea a mostenit vocea, privirea si marimea 41 la picior.

La varsta de 7 ani mama a indrumat-o sa studieze pianul la scoala de muzica. Neavand propriul pian acasa, Alexandrina in fiecare seara cobora la etajul 2, in apartamentul familiei vecine, unde isi dadea intalniri cu un respectabil pian negru. Aproape zilnic, fetita stresa veciinii cu menuete, poloneze si exercitii monotone. In curand parintii i-au cumparat un pian mare si rosu. Se numea „Krasnyi Oktiabri” – „Rosu Octombrie”. A fost iubire de la prima vedere. In paralel, Alexandrina canta in corul de la „Palatul pionerior” si frecventa cercul de pictura si tapiserie.
Fratele mai mare, Vadim, asculta mult rock rusesc, Kino, Doors, Pink Floyd, etc. Mama, cand se intorcea din calatoriile sale din Franta, aducea casete cu french-pop: Adamo, Serge Gainsbourg, Dalida. Fiind copil, Alexandrina a imbibat usor esenta acestor muzici.

A absolvit Colegiul Republican de Arte Plastice si Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chisnau.
La varsta de 20 de ani, dupa nasterea fetitei sale, eveniment care a marcat-o mult, scrie o mare parte din piesele care astazi fac parte din albumul sau de debut „Om de lut”: „Printre Flori”, „De cand am plecat”, „Femei”, „La Russe”, etc.

Albumul de debut, "Om de Lut", a fost inregistrat la Timisoara si lansat in aprilie, 2009.
Omdelut este un copil frumos si sanatos, gingas, mai mult minor decat major, rafinat si expresiv. Inima Omului de lut bate in ritmuri de jazz, soul, funk, electropop. Omul de lut iti canta frumos la ureche despre drum, zbor, cautari, vapoare si mare, avioane si ochi verzi, despre dor si insomnie, o fata care tot merge, flori si nervi, Zorro si Fat–Frumos... iubire si cosmos... femei, femei... ploaie si vant, despre Rege si Regina...

Alexandrina canta si picteaza in paralel. Cu aceeasi daruire isi transcrie gandurile si starile in cantece acompaniate la pian, apoi le ilustreaza pe panza.





…multă vreme n-am vrut să cobor pe pamant, fiindcă nu-mi găseam părintii. Pluteam cuminte pe nouraşul meu personal, moale ca vata de zahăr, iar picioarele mele nu oboseau să inventeze piruete in aer. Fără grijă înfulecam fulgi de porumb şi sorbeam limonadă. Aşa am dus-o mult timp, până în ziua, când privirea mi-a fost atrasă de o femeie care purta o rochie roşie de mătase cu flori negre imprimate pe ea. De sus, mi s-a parut că era chinezoiaică. Părul negru îi cădea ca o cascadă pe umeri, picioarele goale păşeau suav. Femeea cânta, iar surâsul îi lumina faţa. Şi atunci, mi-am dorit ca mama mea să-mi cânte cântece de leagan, aşa cum cânta femea aceea… şi mi-am dorit ca mâinile mamei să fie la fel de calde şi să adie a mentă... şi să mă privească la fel de duios... şi să pun capul pe pieptul ei şi să adorm... Şi mai era acolo un barbat ce picta chipul ei. Iar când nu picta, o purta în braţe pe femeia ce cânta, urcând treptele iubirii lor... Erau atât de frumoşi, iar între ei, atâta pasiune... Ştiam, erau născuţi unul pentru celălalt. Iubirea lor mi-a atins nouraşul. Şi eu am hotărât şa vin pentru ei... Şi am venit.




http://www.alexandrina.ro/
http://www.facebook.com/alexandrinamusic
http://alexandrinahristov.blogspot.com/