Arttaste: Arta ca stop-cadru: Cristi Gaşpar si culoarea realului

Trend Boutique | de Alexandra Furnea

Capul patului e făcut din bezea, una deosebit de spumoasă. Dar s-ar putea prea bine sa nu fie vorba despre un pat ci despre un turn cu acoperiş din frişcă. În sfârşit...să conchidem că este vorba despre un pat, căci dedesubtul vârfului apetisant, pe nişte aşternuturi roşu coral asortate pieziş unei cuverturi albastre cu imprimeu floral, se desfăşoară o scenă de un intens erotism. Un personaj masculin de culoarea jadului a cuprins-o în braţe pe frumoasa femeie neagră care îi primeşte sărutul cu pasiune vorace. În neorânduială, zac aruncate asemenea unor obiecte de recuzită accesoriile scenei, aici un sutien din dantelă albă, acolo o sticlă umplută cu un lichid vâscos, o pereche de papuci de casă şi un ceas - toate simboluri ale mundanului. Privind imaginea, te cuprinde un sentiment ambiguu de tandreţe copilărească amestecat paradoxal cu înţelegerea naturală a senzualiăţii atât de explicit exprimate de gesturile celor două trupuri.

Te gândeşti la James Ensor şi poate un pic la Edvard Munch. Apoi îţi vine în minte Jean Michel Basquiat, ca la scurtă vreme să fie dublat ludic de Henri de Toulouse Lautrec. Totuşi, este vorba despre Cristian Gaşpar. Şi brusc, această constatare se transformă într-o revelaţie. Da, iată un tânăr artist autohton cu o forţă expresivă ieşită din comun, capabil sa dezvăluie nişte realităţi atât de umane într-un mod cu adevărat autentic, suficient de informat însă încât să-ţi fie lesne să-i descifrezi moştenirea.

Tabloul face parte din proiectul „Pierderea inocenţei", serie de lucrări care are două teme fundamentale: pe de-o parte copilăria, văzută ca o enclavă a inocenţei şi a siguranţei, pe de alta erotismul, gândit ca o cădere duioasă din lumea blajină şi confortabilă a copilăriei. Îngeri, femei care li se abandonează dar şi ucigaşi de vise care mutilează fără milă un erou căzut, populează această lume a cotidianului ameninţător. Daca arunci o privire peste proiectele mai vechi ale artistului, te va impresiona o gamă variată de teme şi viziuni. „Insectar" se centrează pe imagini ale domesticului rural, exprimate în culori curajoase, paradoxale, cu un figurativ tipic expresionist. „Micul Paris" îţi va provoca adevărate clipe de bună-dispoziţie făcându-te părtaş la năzbâtiile unor animale de casă care şi-au descoperit vocaţia de şoferi, mutanţi, deţinuţi şi reprezentanţi ale altor stiluri de viaţă alternative. „Remember my ID" te poartă printr-un labirint de identităţi hibride, exprimate prin tuşe dezlănţuite şi culori ceva mai cuminţi. La fel şi seria „Inside me" care foloseşte fotografia ca mediul principal de exprimare, suprapunând imagini ghiduşe, din desene animate, peste portretul artistului. „Universul copilăriei"este, alături de „Pierderea inocenţei", cel mai personal proiect al lui Cristi Gaşpar. Aristul reia tema copilăriei văzută într-o lumină idealizantă şi proiectează imagini naive şi romantice ale cuplului, precum şi vise de copil cu întinderi de braţe către stele. Lucrările evocă desenele copilului, cu toată inocenţa lor cumva primitivă şi mizează pe efectele create de acest registru figurativ atat de bine cunoscut spectatorilor adulţi. „TV star" utilizează o bogăţie de tehnici vizuale, precum colajul, fotografia şi pictura în acrilice. Este poate cel mai „social" şi experimental proiect al lui Cristi Gaşpar.

Îţi este foarte greu să ieşi din universurile reprezentate de artist. Acolo, în lumea creată de el, te simţi ca acasă, te reîntâlneşti cu prieteni vechi pe care nu i-ai mai văzut de când te-ai făcut mare. Nu ţi-e teamă să porţi un dialog nerostit cu...o vacă sau sa încerci să străbaţi distanţa dintre tine si vis cu o simplă întindere de braţe. Nu te temi nici să faci dragoste cu un înger sau să te închipui îngerul care face dragoste cu frumoasa, dar pierduta fată. Te miri cumva că poţi simţi asemenea emoţii privind nişte tablouri atât de contemporane, de moderne stilistic şi compoziţional. Deşi dacă te gândeşti mai bine, cunoşti explicaţia. Cristi Gaşpar nu este un artist experimental, deşi foloseşte o mulţime de tehnici. El este un pictor sincer, un poet care în loc să-şi procure artificii spre a se împdobi, şi-a capsat simplu, inima pe buzunarul de la haină. El nu scoate imagini din recuzita ponosită a minţii, ci direct din suflet. Picturile lui sunt, dupa cum spune el însuşi, „flashuri, un stop-cadru pe o poveste". O esenţă suprinsă în clipa ei de maximă înflorire. Cristi Gaşpar este un autobiograf, el pictează din tot ceea ce este el, cu tot ceea ce este el. Într-o lume în care totul este de vânzare şi arta se produce serial, spre a satisface necesităţile depersonalizante ale pieţei, artistul nostru are curajul de a fi el, unic si imperfect, dând naştere unei arte de o frumuseţe piezişă, excesivă, pe alocuri naivă, întotdeauna autentică şi reală. Fiţi cu ochii pe el, pentru că din lumea aceea mare pe care o gazduieşte în suflet şi din care extrage constant câte o „vedere" spre a ne-o revela nouă, turiştilor virtuali, se vor mai ridica o mulţime de surprize jucăuşe şi senzuale.

scurt CV

Nume: Cristian Gaşpar
Anul naşterii: 1975
Studii: 1995 - Liceul „N. Tonitza" din Bucureşti, secţia scenografie
1999 - Membru fondator al grupului ECCO
2002 - Absolvent al Academiei de Arte Plastice „Luceafărul" din Bucureşti, secţia pictură, clasa Prof. Teodor Moraru
Expoziţii personale: Pierderea inocenţei - Spazio Studio, Bucureşti
Pierderea inocenţei - Galeria Frunzetti, Bacău
Insectar - Galeria Orizont, Bucureşti
Micul Paris - Galeria Apollo, Bucureşti
Peis@j de vis - Galeria Căminul Artei, Bucureşti
Urme - Galeria Eforie, Bucureşti
Istoria dansului - Hotel President, Mangalia
Premii: 2010 - Trofeul „ATELIER 35", Bacău
2008 - „Trofeul micului cititor" pentru ilustrarea cărţii „Istorie cu copii si Pars, mâţă, frunză de gutuie"
2003 - Bursa Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru pictură