Silvia Radu s-a nascut in localitatea Patroaia, an ziua de 30 iunie 1935. A absolvit, in 1960, Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, iar din 1961 expune la majoritatea expozitiilor importante din tara. A realizat cateva remarcabile monumente de for public, printre care Sf. Gheorghe din Timisoara, o adevarata capodopera a statuarului romanesc. Pictura sa, din ce an ce mai prezenta in preocuparile artistei, este de o vitalitate aproape expresionista, dar intr-o varianta senina si tonica, mai aproape de extazul mistic decat de dramatismul expresionismului canonic.
Vasile Gorduz (8 octombrie 1931, in comuna Trifesti, jud.Orhei, Basarabia – 12 decembrie 2008, Bucuresti).
„Artist de o severa forta interioara, aliind densitatea poeziei si observatia acuta, Gorduz atinge nivelul exemplar al unei exigente care va marca benefic zestrea noastra morala. Opere ca aceea inspirata de uciderea lui Brancoveanu sau ca efigia majora infatisandu-l in bronz pe imparatul Traian, statua veghiind locurile obarsiei sale, pe Guadalquivir, propun sinteze imperioase, emblematice pentru puterile de suflet ale colectivitatii care se rosteste prin atare izbanzi. Profesor, dupa 1990, cu impact adanc asupra fagaduintelor celor mai autentice ale dezvoltarii noastre viitoare, Gorduz e sinonim cu un zenit al plenitudinii ce nu zadarniceste inefabilul. Cu aceste daruri dincolo de orice complezenta, magistral tinute in cumpana – autoritate sagace si vibratie frematatoare –, el si-a croit un rost meritoriu, pe o linie de varf a portretului european.
Un asemenea itinerar, pus mereu, in chip lucid, sub analte constelatii artistice, aspru atintite, – de la marile bronzuri ale antichitatii, cele de la Delphi, Artemision, Riacce, pana la Houdon si, dintre Romani, pana la Gheorghe D. Anghel –, trebuia sa suscite semne de confraterna, legitima apreciere: Premiul pentru Sculptura al U.A.P., Premiul National decernat de Ministerul Culturii, Premiul „Prometheus”, care l-a distins ampreuna cu Silvia Radu, tovarasa sa de nobil destin si devotata fervoare. Peste vicisitudini si incomprehensiuni, proprii unei epoci de atatea ori vitrege, ne ramane deschisa indatorirea de a sarbatori, la dreapta ei masura, tensiunea catre absolut, si veghia, sustinand, ca un resort vital, rigoarea etica inseparabila de lectia lui Gorduz.” – Dan Haulica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu