Filiala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor a premiat, joi, in cadrul concursului Anuala de Arhitectura Bucuresti, cele mai frumoase cladiri realizate in perioada 2010-2011. Desi sunt proiectate de arhitecti bucuresteni, majoritatea cladirilor premiate se afla in tara. Premiul la sectiunea arhitectura social-culturala a fost castigat de o pensiune din Doftana, iar la sectiunea arhitectura-locuinte, de un imobil realizat in Voluntari. Premiul sectiunii restaurare s-a dus in Prahova, pentru reabilitarea conacului Bertola. Numai premiul presedintelui OAR Bucuresti a ramas in Capitala, fiind castigat de o cladire de locuinte construita pe strada Batistei.
Anuala de arhitectura Bucuresti a ajuns la a IX-a editie. La concurs au fost inscrise 160 de proiecte. Proiectele inscrise in competitie sunt expuse in perioada 7-17 iulie la sala Dales. Vezi premiantii celor 10 sectiuni din concurs.
Sectiunea arhitectura / social-culturale
Proiect castigator: Pensiune turistica Atra Doftana, arhitectii Bogdan Babici si George Maftei; Nominalizare: Pavilionul vizitatorilor si interpretarii, arhitecti Roxana Rosca, arh. Marius Calin;
Sectiunea arhitectura / locuinte
Proiect castigator: Extindere, supraetajare si remodelare locuinta, arh. Rovana Karina Moga Gheorghe, Juan Carlos Negretti; Nominalizare: Extindere locuinta – str. Barcianu nr.2, arh. Remus Harsan, arh. Dragos Perju, arh. Karoly Nemes, arh. Crina Ioana Popescu;
Sectiunea amenajari interioare
La aceasta sectiune au fost acordate trei mentiuni de onoare: 1. Proiect PV_BV, arh. Justin Baroncea; 2. Proiect “em” arh. Roger - Oliviu Pop, Alex Adam, Monika Koryczan; 3. Scenografie pentru „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen, arh. Irina Moscu;
Sectiunea restaurari
Proiect castigator: Reabilitarea conacului Bertola, arh. Cristina Constantin; Nominalizari: 1. Refacerea pavajelor din Cetatea Sighisoara, arh. Iulius Cristea; 2. Reabilitare si modernizare port turistic, arh. Raluca Mihaela Tempea;
Sectiunea studii si proiecte
La aceasta sectiune, proiectul Magic Blocks, realizat de Justin Baroncea a primit mentiune de onoare;
Sectiunea carte de arhitectura
Proiect castigator: "Evacuarea fantomei, "arh. Cristian - Daniel Borcan, arh. Alexandru Axinte; Nominalizari: 1."Bucurestiul european", arh. Bogdan Andrei Fezi; 2. "Vise despre case", arh. Eliza Yokina;
Sectiunea imagine de arhitectura / fotografie
Premiul sectiunii a fost castigat de imaginile "Alb negru. Constructii de lumina", arh. Cosmin Dragomir;
Sectiunea proiecte de diploma
Premiul sectiunii proiecte de proiectul "Scoala de munte", Transfagarasan, jud. Arges, România, autor: Ana – Daniela Tanase.
Premiul Presedintelui Filialei
Proiect castigator: Imobil de locuinte – str. Batistei nr. 34, arh. Lilian Captari; Nominalizare: Banca Nationala a României – cronica restaurarii palatului vechi, arh. Cristina - Gabriela Turlea;
Premiul Opera Omnia a fost decernat arhitectului Zoltan Takas.
Juriul competitiei Premiile Mondiale Sony pentru Fotografie a ales cele mai bune 10 fotografii dintre cele 51.000 de poze din concurs. Imaginile selectate de juriu, care au fost realizate de amatori, urmeaza sa fie expuse la Festivalul Mondial al Fotografiei de la Londra, Somerset House, intre 26 aprilie - 22 mai, alaturi de pozele castigatoare ale participantilor din competitia fotografilor profesionisti, transmite DC News.
Fotografiile vor fi publicate si in Catalogul Castigatorului, iar fiecare dintre castigatori va primi echipament DSLR Sony, ca parte din premiu
“Calibrul si calitatea fotografiilor inscrise in competitie au fost la un nivel superior si de multe ori, la standardele imaginilor din competitia fotografilor profesionisti. Acest fapt ne demonstreaza ca un entuziast poate sa comunice atat bine printr-o singura fotografie, la acelasi nivel calitativ atins de o serie de fotografii”, a declarat Astrid Merget, Creative Director al Organizatiei Mondiale pentru Fotografie.
Competitia deschisa tuturor fotografilor se adreseaza oricarui pasionat de fotografie, iar participantii sunt evaluati dupa o singura imagine inscrisa.
Muzeul Literaturii Române Iaşi, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi organizează la Muzeul „Ion Creangă“ (Bojdeuca), în zilele de 16-17 aprilie 2011, ediţia a XVIII-a a Concursului Naţional „Ion Creangă“, de creaţie literară – POVEŞTI.
La acest concurs pot participa, indiferent de vârstă, creatorii care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor (inclusiv din Basarabia şi Bucovina, precum şi românii care trăiesc pe toate meridianele).
Manuscrisele (maximum 15 pagini în total), dactilografiate la 2 rânduri, în 5 exemplare, vor fi însoţite de un motto. Numele autorului, vârsta, adresa, numărul de telefon se vor afla într-un plic sigilat – pe care va fi scris acelaşi motto şi menţiunea „Pentru Secţiunea copii“ sau „Pentru Secţiunea adulţi“.
Textele care nu se vor încadra acestor rigori nu vor fi luate în consideraţie.
Concurenţii vor expedia lucrările pînă la data de 28 martie 2011 (data poştei) pe adresa: Muzeul „Ion Creangă“ (Bojdeuca), str. Simion Bărnuţiu, nr. 4, Iaşi, cod 700118, tel.: 0747.499488.
Juriul, format din membri ai Uniunii Scriitorilor din România, va acorda următoarele premii în ziua de 17 aprilie 2011, în cadrul manifestărilor organizate de Muzeul Literaturii Române Iaşi, la împlinirea a 93 de ani de la inaugurarea BOJDEUCII ca prim muzeu literar memorial din România:
- Premiul ION CREANGĂ al Uniunii Scriitorilor – filiala Iaşi
- Premiul revistei Dacia literară şi al Societăţii Culturale Junimea ’90
- Premiul revistei Convorbiri literare
- Premiul Editurii „Princeps Edit“
- Premiul Editurii şi revistei Cronica
- Premiul Editurii „Junimea“
- Premiul Editurii „Universitas XXI“
- Premiul Editurii „Porţile Orientului“
- Premiul Casei Editoriale Regina
- Premiul Editurii „Danaster“ al Fundaţiei ECOART
- Premiul Editurii „Timpul“
- Premiul Galeriilor Anticariat „D. Grumăzescu“;
- Premiul Bojdeucii „Ion Creangă“
- Premiul Studioului de Radio Iaşi
- Premiul Teatrului „Luceafărul“ Iaşi
- Menţiuni la Secţiunea copii
Poveştile premiate la această ediţie vor fi publicate în volumul XIII Poveştile de la Bojdeucă, ce va fi lansat în aprilie 2012.
Va fi lansat volumul XII Poveştile de la Bojdeucă, în care vor fi prezenţi autorii premiaţi la ediţia din 2010.
Oscarurile sunt un univers paralel cu acela al creativității reale, s-a scris în urmă cu câteva zile în New York Times, într-un articol destul de critic. În timp, spunea autorul articolului, ele s-au cantonat într-o zonă a lipsei de risc, preferând să confirme doar ceea ce box-office-ul consacră în primă instanță. Adică filmele care ”nu pun probleme”, care nu pretind audienței eforturi prea mari de concentrare, în general care se „mestecă” ușor și, fiind bine făcute, conform unei rețete permanent rafinate, asigură o seară plăcută plătitorului de bilete – și de multe ori doar atât. Foarte rar, în mod cu totul surprinzător, apar printre nominalizați și autori sau produse artistice cu adevărat creative, care semnalează noi direcții – dar de obicei acestea nu sunt decât excepțiile care confirmă regula. Sau, mai rău, uneori îi transformă pe creatorii „luați în brațe” de către Academia de Film în „victime” ale sistemului – niște ”victime” care vor accede la favorurile Hollywood-ului, dar vor fi nevoite să urmeze regulile clare ale acestuia, lăsând pe locul doi propria voce. Exemplul adus în discuție de comentatorul din New York Times este acela al fraților Coehn, care au debutat la Oscaruri cu un film independent, devenind azi unii dintre pilonii sistemului comercial. Ca să facem trecerea înspre ”lumea noastră”, s-ar putea spune că avem și noi un fel de... frații Coehn, în persoana regizorului Radu Afrim.
În foarte multe feluri, premiile UNITER, care au avut de la bun început un model în Premiile Oscar, au ajuns după 20 de ani de când se acordă, să funcționeze în mod similar cu acestea, ceea ce era cumva de așteptat. Evident, trebuie să păstrăm proporțiile – fiindcă nu poate fi vorba la noi despre o industrie, în sensul celei la care se referă Premiile Oscar (sau premiile Tony, ce au în vedere producțiile de pe Broadway –un alt exemplu similar, dar mai puțin vizibil în România, motiv pentru care nu m-am referit la el în primul rând). Premiile UNITER se referă și ele, aproape exclusiv, la valorile confirmate deja, la așa-numitele „vârfuri”: cele mai vizibile producții și personalități ale scenei, în mod obligatoriu cu un CV destul de bogat încât să asigure și ele, prin revers, o bună vizibilitate evenimentului numit Gala Premiilor UNITER.
În ciuda asemănărilor, există câteva esențiale diferențe de context între Oscaruri și Premiile UNITER, ceea ce înseamnă că ar trebui păstrate niște reguli de bază pentru a ține viu interesul pentru un eveniment ca Gala Premiilor UNITER.
1.Descoperirea sistematică de noi nume. Prima diferență este aceea că ”plaja de oferte” este la noi mult mai mică, iar numărul creatorilor realmente valoroși și deja confirmați de sistem (prin urmare, destul de activi înăuntrul sistemului încât să ai de unde alege în privința lor) este infim. Faptul că ei sunt nominalizați în fiecare an produce permanenta senzație de déja-vu/déja vecu care a sfârșit prin a genera o monotonie cronicizată a ultimelor ediții ale Galei Uniter. Aceleași câteva nume se perindă anual pe lista nominalizărilor, cu foarte puține ”new entries” din categoriile de vârstă mai mici. Evident, nu e vina celor nominalizați an de an că sunt buni sau că își conduc cu succes instituțiile producând spectacole importante – mă refer aici în special la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, care își merită toate nominalizările și premiile obținute în ultimii ani. Dar până și pentru ei această permanentă reciclare ar putea sfârși prin a avea efecte inverse, în absența unei infuzii de nume noi și de recunoaștere a unor noi tendințe. Nimeni nu se poate bucura cu adevărat să fie ”chior în țara orbilor”.
Nu există, de exemplu, nicio explicație logică pentru faptul că numele care trec an de an prin categoria ”debut” nu mai revin aproape niciodată, ca și cum ar fi vorba de erori de nominalizare, dacă cei nominalizați nu confirmă prin cariera lor viitoare. Adevărul este că, de cele mai multe ori, ei nu mai sunt urmăriți de juriile următoare și, chiar dacă fac lucruri interesante, nu sunt considerați ”demni” de a concura cu „confirmații” decât după ani de zile de activitate pe scenele oficiale.
2. Încurajarea creativității. O altă diferență majoră este aceea că, dacă într-o cultură ”mare” valorile culturale intră în mod firesc în circuitul internațional, o cultură ”mică” este obligată să-și apere și cultive singură creatorii, dacă vrea să aibă un viitor. Deviza principală a unei asemenea culturi ar trebui să fie încurajarea sistematică a creativității. Cele mai importante premii pentru teatru din România ar putea și ele să contribuie, prin recunoașterea reușitelor ce apar în zonele mai puțin vizibile ale ”plajei” intrate în observația juriilor de nominalizare. Chiar și Academia Americană de Film se uită atent la filmele independente care apar la Sundance Festival sau pe alte platforme de prezentare dedicate exprimentului în arta cinematografică și își aleg de acolo viitorii autori, demni de a „alimenta” sistemul hollywoodian. Dacă asta nu s-ar fi întâmplat sistematic, am fi văzut și în ziua de azi filme ca ale lui Howard Hughes cu Humphrey Bogart și Lauren Bacall (cea din urmă se simte de altfel foarte bine la cei 86 de ani). E nu numai regretabil, ci și nesănătos că asta nu se întîmplă în cazul Premiilor UNITER și e una dintre consecințele faptului că majoritatea producțiilor din teatrul românesc arată ca în anii 90 (iar unele sunt și nominalizate pentru asta!). Mai grav este că nu e o lipsă întâmplătoare , ci se poate observa un refuz sistematic al procesului de descoperire a viului de pe scena românească, un refuz care a ajuns să pară un manifest al acestor Gale. Există în istoria evenimentului exemple de momente în care anumite jurii au încercat să încalce această ”regulă nescrisă a modelului unic” și de fiecare dată s-au stârnit mici furtuni care au trecut lăsând în urmă o structură și mai osificată. Iar jurații care au încercat să ”deranjeze” sistemul au fost ulterior marginalizați (așa s-a întâmplat cu Miruna Runcan, Mihaela Michailov, Doru Mareș, Iulia Popovici), fiindu-le preferați unii care sunt mai cuminți. E un semnal care ar putea să-i sperie, subliminal, și pe viitorii jurați. Cum se poate altfel explica faptul că un membru al ultimului juriu, respectabila și cultivata doamnă Doina Modola, a făcut după nominalizările din acest an o declarație cel puțin uimitoare: ”Teatrul de bulevard nu mai este o formă marginală, acum poate fi un reper, într-o perioadă de mare derută a gustului”. Uitând că deruta gustului e aprofundată și prin nominalizările de fiecare an, care aduc în atenția publicului anumite spectacole și nu altele. Dacă se ajunge cumva la concluzia că reperul acestor nominalizări sunt spectacolele de bulevard bine făcute, atunci în ritm rapid repertoriile tuturor teatrelor se vor transforma ca atare, în loc ca aceste instituții publice producătoare de spectacole să-și continue misiunea culturală.
3. Noi categorii de nominalizări și premii. Un alt semnal nesănătos este acela că nu apar noi categorii de nominalizare și premii, pe măsură ce realitatea teatrală ”din teren” se schimbă. De ce nu există un premiu pentru inovație teatrală, care să nu se refere strict la un regizor sau la un spectacol, ci la noi forme de colaborare pentru crearea unor producții, cu rezultate finale ce nu suportă comparația cu spectacolele conforme cu „modelul unic” din teatrul românesc, dar sunt la fel de valoroase în context național și poate chiar mai interesante în context internațional? De ce nu se răsplătește performanța autorilor dramatici români cu un premiu pentru cea mai bună piesă românească în spectacol (în loc de ce mai bună piesă românească în volum, care ajunge pe scenă ulterior, adesea în forme dezastruoase)? De ce nu există încă un premiu pentru cea mai bună traducere, dat fiind că numărul spectacolelor cu piese din dramaturgia contemporană aproape că s-a dublat în ultimul deceniu, iar clasicii sunt și ei în sfârșit retraduși pe limba generațiilor de azi?
Ritmul de apariție al unor noi categorii e frustrant de lent pentru cei activi în domeniu și rămâne în urma realităților respective, fiind dictat nu de acestea, ci uneori de interese conexe. Exemplu: dispărut în mod firesc din lipsă de concurenți, premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru TV a reapărut în 2011, deși performanțele din zonă sunt discutabile, în ciuda încercărilor de resuscitare făcute anul trecut de televiziunea publică. Poate ar fi fost mai justificat un premiu pentru Televiziunea publică pur și simplu – singura care mai susține programele culturale, în ciuda presiunilor ce se pun asupra ei, amenințând-o, pe linie politică, cu pericolul deplinei comercializări.
Au apărut, de exemplu, cu câțiva ani în urmă, nominalizări pentru actori în rolurile secundare (ceea ce a fost un semn de normalitate), iar apoi o serie de ”premii speciale”, care au amestecat realizări prezente cu realități de mult trecute, păstrate forțat pe listă dintr-un soi de nostalgie bolnăvicioasă pentru vremurile apuse – vezi premiul pentru teatrul de revistă (a mai văzut cineva un spectacol de revistă în ultimii ani? Eu am văzut și m-am îngrozit!) sau premii compensatorii pentru zone în care cei care acordă premiul (Senatul Uniter) nu au nicio competență și nici nu apelează la o consultare de specialitate, prin urmare acordă distincții în cele din urmă pentru reușite trecute, deși există un prezent al acestor categorii (premiul pentru circ sau premiul pentru teatrul de păpuși). Singurele ”premii speciale” din ultimii ani care s-au referit la scena actuală au fost cele pentru muzica de teatru și pentru coregrafie (absolut binevenite), iar la câteva ediții premiul pentru teatru nonverbal, care brusc a dispărut – deși anul acesta ar fi avut un concurent absolut remarcabil, compania Studio M de la Sf. Gheorghe, care a creat, sub coordonarea lui Peter Uray, un limbaj teatral original și extrem de teatral.
Și, pentru ca anul acesta confuzia să fie totală, pe lista premiilor speciale a apărut ceva numit ”Premiul special pentru proiecte inedite și realizări remarcabile”, adică în traducere liberă ”Premiul pentru ceva ce nu știm exact cum să numim, dar parcă ar merita observat”. Cele două nominalizări - programul Teatrul la cub al Naționalului ieșean și Muzeul Teatrului de Păpuşi şi Animaţie din România - sunt cu atât mai derutante cu cât în această zonă „greu de numit” ar fi putut fi luate în considerație multe alte proiecte cu totul remarcabile, despre care Senatul UNITER (care acordă toate premiile speciale, în loc să lase această libertate juriilor de nominalizări, a cărui menire e oricum să observe direct realitatea scenei) nu are cunoștință de cele mai multe ori.
Ar mai merita discutat despre Premiul de excelență, desigur – inventat pentru motive care nu se mai regăsesc azi în profilul său: ce legătură poate vedea cineva între Silviu Purcărete și Tamara Buciuceanu? Iată încă un lucru greu de adus în discuție, fără să-ți ridici în cap toată lumea teatrală, de aceea precizez clar că o admir sincer și deschis pe doamna Tamara Buciuceanu, cred că e o actriță minunată, dar ceea ce pun în discuție aici este un principiu, nimic mai mult. Aceeași situație și în cazul Premiului pentru cel mai bun critic de teatru – acordat colegei mele pe care o apreciez, Andrea Dumitru. Despre acest premiu se spune în paranteză că a fost stabilit de Biroul secției române a AICT, dar eu, ca membru al acestui birou, nu am apucat să fac vreo propunere și habar nu am cum anume a fost stabilit câștigătorul (poate pentru că am propus ca membrii biroului să iasă din propria lor discuție pentru acest premiu; evident, am fost în minoritate, premiul a fost câștigat fix de un membru al Biroului și fără nicio discuție:).
4. Spectacolul Galei. Nu în ultimul rând, un cuvânt trebuie spus și despre felul în care arată Gala în ultimii ani, cu momente comice de un gust îndoielnic, un program muzical mediocru, un ritm lent, plat, lipsit de surprize și fără vreun scenariu care să integreze firesc momentele de ”entertainment”. O schimbare în bine a fost aceea că din 2009, obligată de criză, Gala s-a mutat de la Teatrul Național într-un studio de televiziune, ceea ce de fapt a ajutat, atât pentru că nu se mai vede uriașa sală a TNB, ce rămânea pe jumătate goală după jumătatea spectacolului, cât și pentru că durata serii s-a redus simțitor. Oricum, spectacolul Galei – care își dorește să fie ”spectacolul spectacolelor” – dă serioase semne de oboseală, ceea ce este încă un simptom că acest program ar avea nevoie urgentă de ”reșapare”.
Poate n-ar fi o idee rea și schimbarea ”modelului”: în loc de Oscaruri, Premiile Uniter și-ar putea lua ca punct de referință Premiile Europa pentru teatru – distincții acordate anual sub egida Uniunii Europene, într-o ceremonie simplă, chiar sobră, dar completată întotdeauna cu prezentarea câtorva spectacole ale premianților, cu proiecții și conferințe cu și despre ei, pentru ca toată lumea să poată vedea de ce anume au fost aleși aceștia. Iată o modalitate de a pune capăt nesfârșitelor și neproductivelor discuții de tip ”de ce ei și nu alții?”
P.S. Pentru cine se întreabă de ce abia acum aceste comentarii din partea mea: Cât timp am fost membru al Senatului UNITER, am spus ce cred înăuntrul acestei comisii, cum era firesc, sperând constant și cu bună-credință în îmbunătățirea acestui program. Acum a venit momentul să o fac public, chiar dacă nu mă aștept să am mai mult succes.
Nominalizări pentru Premiile Observator cultural 2011 Ediția a V-a, 28 martie 2011, Teatrul Odeon
În pofida crizei, 2010 a fost un an foarte bun pentru literatura română. Multe edituri au mizat pe literatura română, fapt ce a fost benefic pentru întreaga piață editorială. În ultimele două săptămîni, redactori și colaboratori ai revistei noastre au votat, avînd în față o listă cuprinzătoare de cărți, nominalizările pentru „Premiile revistei Observator cultural“. Vă prezentăm cărțile nominalizate, cele care au întrunit cel mai mare punctaj. Luni, 28 martie 2011, în „Gala Premiilor Observator cultural“, ce va avea loc la Teatrul Odeon, de la ora 19.00, se vor alege premianții de la fiecare categorie.
Proză
Gabriela Adameșteanu, Provizorat, Editura Polirom
Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil, Editura Polirom
Ioan Groșan, Un om din Est, Editura Tracus Arte
Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, Editura Cartea Românească
Radu Mareș, Cînd ne vom întoarce, Editura Limes
Ovidiu Nimigean, Rădăcina de bucsau, Editura Polirom
Constantin Stan, Gde Buharest, Editura Charmides
Poezie
Mircea Cărtărescu, nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas
Teodor Dună, de-a viul, Editura Cartea Românească
Ion Mureșan, cartea Alcool, Editura Charmides
Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal), Editura Cartea Românească
Radu Vancu, Sebastian în vis, Editura Tracus Arte
Critică/ Istorie literară/ Teorie literară
Corina Ciocârlie, În căutarea centrului pierdut, Editura Art
Virgil Podoabă, Secvența inflamată. Critică și creație conceptuală la Mircea Martin, Editura Paralela 45
Ion Pop, Din avangardă spre ariergardă, Editura Vinea
Cornel Ungureanu, Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade, Editura Cartea Românească
Mihail Vakulovski, Portret de grup cu Generația ’80. Poezia, Editura Tracus Arte
Eseu/ Memorialistică/ Publicistică
Livius Ciocârlie, Cu fața la perete, Editura Cartea Românească
Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Editura Polirom
Ioana Pârvulescu, Cartea întrebărilor, Editura Humanitas
Doina Uricariu, Maxilarul inferior, Editura Polirom
Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educații, Editura Polirom
Debut
val chimic, umilirea animalelor, Casa de pariuri literare (poezie)
Raluca Dună, Eu, Autorul. Reprezentări auctoriale în literatură și pictură. Din Antichitate pînă în Renaștere, Editura Tracus Arte (teorie literară)
m. Duțescu, și toată bucuria acelor ani triști, Editura Cartea Românească (poezie)
Maria-Paula Erizanu, Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o, Editura Cartier (eseu)
Anca Hațiegan, Cărțile omului dublu. Teatralitate și roman în regimul comunist, Editura Limes (critică)
Redactori și colaboratori ai revistei Observator cultural, care au votat nominalizările:
Liviu Antonesei; Șerban Axinte; Bianca Burța-Cernat; Paul Cernat; Bogdan Crețu; Adina Dinițoiu; Caius Dobrescu; Silvia Dumitrache; Raluca Dună; Cezar Gheorghe; Bedros Horasangian; Carmen Mușat; Antonio Patraș; Dana Pîrvan-Jenaru; Iulia Popovici; Andreea Răsuceanu; Ovidiu Șimonca;un cristian
La cele cinci categorii, fiecare dintre cei enumerați mai sus au alcătuit un Top 10, acordînd cărților puncte de la 10 la 1.
Filiala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor a premiat, joi, in cadrul concursului Anuala de Arhitectura Bucuresti, cele mai frumoase cladiri realizate in perioada 2010-2011. Desi sunt proiectate de arhitecti bucuresteni, majoritatea cladirilor premiate se afla in tara. 
Premiul la sectiunea arhitectura social-culturala a fost castigat de o pensiune din Doftana, iar la sectiunea arhitectura-locuinte, de un imobil realizat in Voluntari. Premiul sectiunii restaurare s-a dus in Prahova, pentru reabilitarea conacului Bertola. Numai premiul presedintelui OAR Bucuresti a ramas in Capitala, fiind castigat de o cladire de locuinte construita pe strada Batistei.
Vezi premiantii celor 10 sectiuni din concurs.
