Expoziția este deschisă în perioada 11 mai -1 iunie 2011.
Ana Ilfoveanu și măsurarea timpului
O privire fie și cvasiretrospectivă asupra evoluției unui artist aflat în plină maturitate creatoare presupune un parcurs minuțios și îndelungat. Pentru că tocmai încercarea de recuperare a etapelor sale profesionale este un demers care se cuvine întreținut cu mult respect față de opera sa și putere de sinteză, dar, mai ales, cu pasiune nestingherită de excese sau stângăcii flagrante din partea celui ce se încumetă la acest drum. Este asemenea unei aventuri nelipsite de riscuri. Luând, însă, în calcul contextul cultural actual, cu îndoielile, exasperările și perplexitățile proprii atât creatorului cât publicului iubitor de artă, cred, mai curând, într-o împăcare cu ideea că, pentru orice artist, important este momentul prezent; confesiunea sinceră prin care ni se dezvăluie într-o etapă distinctă a creației sale – ca un sumuum de repriviri și reconsiderări asupra rostului propriu... Nu este mai puțin adevărat că, și în acest caz, prezentarea operei pe simeze este un ”episod” de mare curaj în a-și mărturisi, frust, propria interioritate dar și bucuria de a dărui. Galeria Veroniki Art găzduiește, în perioada 11 mai – 1 iunie, a.c., personala de pictură și desen, ”Paradis atipic” semnată de Ana Ruxandra Ilfoveanu. Pictorița face parte din familia rară a acelor artiști care există, visează, creează și cred în totala dăruire pentru artă și în împlinirea prin această trăire: a măsurării timpului propriu prin limbajul artei. Așadar, ce poate însemna, astăzi, o expoziție personală pentru un artist a cărui faimă crește în mod proporțional cu scrupulozitatea sa de a se concentra pe propria formare și regăsire, într-o nobilă discreție? Pentru Ana Ruxadra, cum îi spun apropiații, înseamnă că... paradisul este aproape. Artista ne oferă un prilej unic de a-i desluși, secvențial, cele mai recente căutări (începând din 2010) în spațiul proximității: ciclul de lucrări pe tema ”Paradisului”, cu subtemele ”Paradisul pierdut” și ”Paradisul regăsit”. Compoziții în ulei pe pânză și desene în peniță, tușuri colorate și pensulă pe hârtie (acestea fiind, de fapt, punctul de plecare al picturilor în ulei pe pânză) inspirate de tema paradisului biblic sau conținând trimiteri culturale pe aceeași temă (John Milton ”Paradisul pierdut”, ”Paradisul regăsit”, sau romanul ”O casă la capătul lumii” al lui Michael Cunningham), lucrările Anei Ruxandra Ilfoveanu sunt, în realitate, pretexte care transportă privitorul în registrul predilect al picturalității sale; povestiri care nu aparțin vreunui loc sau vreunui spațiu anume, ci sunt, mai degrabă, constante ale timpului prezent; frânturi de viață, metafore ale desprinderii de imediatul lumii, ale trecerii în iluzoriu. Iar ”Măsurarea lumii” , ”O casă la capătul lumii”, ”Îngerul se joacă toamna”, ”Dimineața în Paradis”, ”Discurs la Paradisul pierdut”, ”Și îngerii se plimbă” – pentru a cita câteva din titlurile lucrărilor ce aparțin ciclului ”Paradis” – un univers în cheie figurativă, cu elemente surrealiste, face proba unui excelent discurs de măiestre. I se adaugă seria ”Portretelor” (un altfel de portret) care au preocupat-o în ultimii ani. Personajele umane – bărbați sau femei – care populează compozițiile artistei, stau sub forța simbolului; sunt expresia atributelor caracteriale sau de atitudine, și nu a individualității. Rostul lor pare a fi și acela de a rezuma, fie și moralizând, multitudinea stărilor de spirt prin care lumea umană își poartă amprenta evoluției istorice. Dresorii de păsări, dresorii de șoimi, dresorii de pisici sunt, la rândul lor, fragmente narative dintr-o poveste fără sfârșit; un spectacol real în care fiecare își dezvăluie identitatea ca pe un rol. De o mare forță expresivă sunt și picturile din seria ”Dealuri”, în care Ana Ruxandra Ilfoveanu se oprește asupra motivului său predilect – satul colinar. ”Dealuri, vara” sau ”Dealuri, toamna”, traduse plastic prin reprezentări expresioniste, reduse la fâșii de coline, în care coabitează fermitatea desenului și pulsul exuberant al viului materiei, în verzuri și brunuri catifelate, aduc privitorul mai aproape de frumusețea netrucată a unei lumi atât de aproape de noi și, totuși, atât de greu de identificat și de prețuit. O lume, asemenea unui portret în mișcare sau a unei povești încărcată de mister, aflată la capătul lumii și al timpului. Ana Ruxandra Ilfoveanu are meritul de a ne avertiza că această lume există. Cu atât mai mult de a ne face părtași la avantajele ei morale și estetice asupra fiecăruia dintre noi.
Veronica Marinescu
Galeria Veroniki Art
Intrarea Murmurului , Nr. 2-4, Sector 1 , București
Tel: 021 232 82 77
www.veronikiart.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu