Francisc Chiuariu şi reflexii în contemporan

Un artist bun poate fi recunoscut după originalitatea limbajului plastic folosit. Pentru artiştii de astăzi este foarte greu să îşi construiască un asemenea discurs idiosincrasic care să le reveleze identitatea. Din acest motiv, încercarile lor se situează pe un spectru vast care are la un capăt adoptarea unui registru vizual anacronic, care valorifică tehnicile folosite de maeştrii de demult, iar la celalalt utilizarea liberă a unor stiluri şi practici atât de actuale încât acestea poartă înca eticheta din fabrica postmodernismului.

Francisc Chiuariu este exponentul perfect al celei din urmă tendinţe. Pictorul este conştient de importanţa folosirii unui idiom vizual cât mai actual pentru că numai astfel artistul poate să reprezinte emoţii cu care omul contemporan se poate identifica. Emoţia este cheia de boltă a viziunii artistului care consideră că arta este în primul rând expresie. Francisc Chiuariu este un pictor cu o evoluţie fascinantă pe care o descrie ca fiind trecerea de la exprimarea unor faţete interioare ale experienţei, la prelucrarea şi reprezentarea exteriorului cu toate vicisitudinile şi particularităţile lui. Această tranziţie poate fi observată în lucrările sale.

În „Angels 1" şi „Angels 2" frapează în primul rând culoarea care are adevărate virtuţi magice. Efectele cromatice create prin folosirea albastrului, a roşului dar şi a feluritelor tonuri de galben şi verde amintesc de pictura vitraliului. Dar aici nu este vorba despre un vitraliu obişnuit, ci despre unul auroral, scufundat sub o placă subţire de gheaţă multicoloră care pare iluminată dinăuntru. Lucrările sunt clipe de viaţă interioară surprise prin retina inedită a unei fiinţe nepământeşti. Personajele care populează acestă lume de vrajă sunt îngerii-copii fără aripi care ridică braţele către cer sau prezenţele himerice cu trup de fetus care aureolează interioritatea unei femei pictate în nuanţe de brun.

Artistul abdică de la iconografia convenţională a îngerului şi dă viaţă unor fiinţe neobişnuite care par o combinaţie între un extraterestru şi un homunculus faustic. În „Abstract", Francisc Chiuariu experimentează cu estetica inaugurată de Clifford Still şi realizează tablouri non-figurative foarte decorative. În „Terra" şi „Flag Landscapes", imaterialitatea luminoasă a îngerilor îşi găseşte perechea complementară în lucrări care mizează pe expresivitatea spaţială a unor tehnici mixte, cum ar fi colajul şi drip-paintingul.

Operele sunt viscerale cromatic, armonizând cu măiestrie tonuri pure, complementare şi valorificând virtuţile volumetrice ale aplicaţiilor din diverse materiale. „Obsession" este o serie dedicată exprimării versatilităţii senzualităţii feminine care pendulează între plăcerea vulgară reprezentată prin abjecţia obiectificării şi afirmarea liberă a pasiunii carnale. Pictorul alternează între registre cromatice calde şi reci, în funcţie de tema abordată. Carnaţia personajelor evocă din nou vitraliul, unul translucid, luminat din interior de sentimentul care inundă fiinţa în momentul reprezentării.

În „Angels 3" lumea creaturilor plăpânde şi himerice din primele serii dedicate acestei teme se schimbă radical, lăsând loc unui univers desacralizat care aparţine îngerului căzut. Acesta, prin îndepartarea de inexprimabil, capătă chip şi se transformă în semnul ce anunţă schimbarea de registru petrecută în arta pictorului. Aceşti îngeri sunt copii pierduţi care fumează nonşalant o ţigară mult prea pământească ori privesc deznădăjduiţi din spatele gratiilor. Când şi când, câte unul se transformă în demon şi îşi pune, de ruşine, nişte ochelari de soare care amintesc, prin ramele rotunde cu lentile negre, de perechea purtată de diavolul lui Edgar Allan Poe din schiţa „Bon-Bon".

„Reţele" este materializarea schimbării de paradigmă expresivă anunţată de seria anterioară. Prin lucrări precum „Dejunul pe iarbă", care este o reluare în stil parodic a lucrării lui Manet, Francisc Chiuariu îşi declamă apartenenţa la arta postmodernă. „My name is John" este o alegorie a ipocriziei şi ineficienţei expresive a simbolurilor sacre într-o lume desacraliza(n)tă care pune mai mult preţ pe instrumentarul de război, pe serialitate precum şi pe vulgaritate. Un papă roşu ţine în braţe un bebeluş negru, cu o identitate incertă, maculată, al cărei singur indicator este plăcuţa pe care scrie „My name is John". În „Reţele" se simt influenţele unor artişti precum Henri Rousseau le Douanier dar şi a exponenţilor „Artelor Incoerente" franceze. Prin schimbarea vehementă a idiomului plastic folosit de artist, acesta semnalează pătrunderea într-o altă etapă creativă, una a maturităţii şi a asumării condiţiei de pictor al lumii contemporane.

Francisc Chiuariu aminteşte privitorului că este responsabilitatea lui să se oprească din goana nebună spre neant, caracteristică secolului XXI şi să-şi pună anumite întrebari legate de relevanţa faptelor lui dar şi de ţinta sa existenţială. Punând omul faţă în faţă cu himerele prezentului, creaţia pictorului operează asemenea unei oglinzi colorate, când de bâlci, când limpede asemenea sufletului artistului, al cărei rol este acela de a stârni revelaţii şi de a îndemna la reflecţie.

www.francisc-chiuariu.ro

Alexandra Furnea

sursa

Dragos Burlacu, insomniac cu o cauza

În timp ce unii trâmbiţează ditirambic reuşita culturală a postmodernismului, alţii invocă melancolic continuitatea nu-chiar-decedatului modernism. Cei cu adevărat excentrici şi pasionaţi de crearea de nomenclaturi pretenţioase, îmbraţişeaza cu inima uşoară numele de „post-postmoderism" ca fiind cea mai puternică armă de numire şi deci izgonire a demonului unui zeitgeist abscons. În această luptă a categorizărilor de tot felul, a găsirii formei celei mai potrivite, a fost uitată tocmai substanţa vremurilor actuale. „Cine" este această substanţă? Simplu: grotescul şi bestiarul său carnavalesc alcătuit din absurd, istorie, fals, vis şi, chiar pe fund, ceea ce a rămas din spiritualitate. Memoria cuiva, însa, nu a fost afectată de goana după formă. Este vorba despre Dragoş Burlacu, artistul care preia elementele menţionate mai sus şi le transformă în teme ale lucrărilor sale.

La origine, el este pictor, dar experimentează cu o mulţime de alte tehnici, cum ar fi colajul, grafica şi fotografia. Caracterizat prin luciditate, iubire pentru picturalitate şi talentul de colorist subtil, rafinat şi versatil, Dragoş Burlacu creează piese-manifest. În spatele fiecărei lucrări sălăşluieşte un mesaj puternic şi şocant, fundamentat pe o infrastructură ideatică solidă. Operele artistului au forţa de a impresiona, de a surpa conştiinţele privitorilor în episoade reflexive dificle din care spiritul se întoarce învigorat ca după o revelaţie, dar şi împovarat de responsabilitatea acelei dezvăluiri.

Din punct de vedere al moştenirii estetice, Dragoş Burlacu este el însuşi un colaj de avangarde îndrazneţe. Într-un loc putem descifra un idiom vizual de tip neo-expresionist, într-altul dăm nas în nas cu manierisme de sorginte dadaistă. Pictorul este autorul a numeroase serii de lucrări, fiecare fascinantă în felul ei caracteristic. „Insomnia" este o parabolă bizară şi haotică a necesităţii procesului reflexiv. Brunuri dar şi diverse nuanţe de albastru-ultramarin conjugate cu oranjuri translucide dau formă unui univers claustrant, cămin-temniţă a personajelor deformate de insomnie. Când dorm, aceşti gânditori visează Gioconde hibride rezultate din împerecherea misterioasei Mona Lisa a lui Da Vinci cu ET. Când sunt treze, personajele fac orice ca să evite realitatea lumii exterioare şi se refugiază în băi şi dormitoare.

În „Ideal Beauty" regăsim un manifest împotriva industriei contemporane a frumuseţii, care promovează idealuri contrafăcute. În culori crude, vii, saturate şi uneori amestecate cu alb (gest de frondă care încalca una din legile nescrise ale picturii), pe fonduri muştar ori vide cromatic, defilează noii zei ai contra-frumuseţii: luptători sumo groteşti, culturiste dizgraţioase şi oameni diformi, fără identitate ori cu identitate parodică (o anume Marilyn), sărbătoriţi prin portete elaborate. Dragoş Burlacu ia în răspăr cubismul şi reproduce în stil pop tehnica grefării de părţi corporale geometrizate pe figura unui personaj.„Remade in Romania" spune povestea stereotipurilor simbolice autohtone, parodiind aşa-zisa grandoare spirituala a destinului ţăranului român. Registrele cromatice sugerează o lume a mitului, a imaterialului, insistând pe griuri materializate prin tuşe experte, în timp ce claritatea fotografică a imaginii dezminte relevanţa universului ficţional.

„Understanding History" este cel mai social/politic proiect al artistului. Istoria revine în pictura lui Dragoş Burlacu asemenea unei fantome violente care nu îşi poate găsi odihna până când nu este exorcizată prin culoare. Acest spectru pictează în nuanţe diafane momente cruciale din timpurile de demult, tributare înca regimului comunist, imortalizând clipe decedate într-un stil tulburător vizual. Moartea respiră în fiecare culoare, în fiecare imagine şi sub fiecare portret. Lucrările din această serie sunt adevărate autopsii estetice ale trecutului, realizate cu pensula.„Moments", cea mai recentă serie a pictorului, recreează într-un stil foarte actual, clipe cruciale din viaţa cetăţeanului societăţii de consum. Picturalitatea profundă, carnală a lui Dragoş Burlacu îşi atinge desăvârşirea în această serie unde, prin tuşe uniforme, păstoase şi coerente, artistul reuşeşte să producă un vizual de tip fotografic. Prin cultivarea artificialitatii, pictorul creează, paradoxal, un alt ordin al naturalului, unul monstruos şi hibrid în care nisipul înghite picioarele turiştilor aflaţi în vacanţă la mare şi le transformă chipurile în bile metalice fără expresie ori viaţă. Oamenii devin plastici, pop şi absurzi, inconjuraţi din toate părţile de spectrele groteşti ale inexprimabilului.

Pictura lui Dragoş Burlacu este tulburătoare şi vertiginoasă. Ea scufundă privitorul într-un Maelstrom al raţionalizării active şi îl forţează să privească adânc în ochii contemporaneităţii. Tot ea ne învaţa că vremurile actuale nu sunt atât de glamorous şi facile. Că dincolo de toate refugiile noastre provizorii şi ineficiente, dincolo de turnurile noastre din carton colorat, sălăşluieşte lumea exterioară, reală a unui timp confuz şi superficial, numit generic „postmodernitate". Dragoş Burlacu este demiurgul cel rău care îl obligă pe capitalistul naiv şi sătul să privească în faţa grotescul ultim al destinului său într-o lume care a pierdut orice contact cu valorile autentice.

Sursa imagini: www.dragosburlacu.ro

Alexandra Furnea

sursa

Să decorăm pereţii lumii viselor - Irina Garcia şi culoarea călătoare

Să decorăm pereţii lumii viselor - Irina Garcia şi culoarea călătoare

Există pictori care vor să reveleze adevărurile vieţii prin imagini cât mai asemănătoare ei. Aceşti artişti îşi iau titulatura de realişti şi îşi scufundă penelul în culori lumeşti, aşternând pe pânză „portretul" lumii de toate zilele. Şi mai există şi artişti care în loc să dezvrăjească existenţa umană, o trec prin filtrul visului, îşi scufundă penelul în magia culorii închipuite şi pictează poveşti. O astfel de artizană a visului este şi artista Irina Garcia.

Pictor, decoratoare de interioare şi pasionată a bricolajului, artista are un spectru vast de preocupări. Toate, însa, au ca şi constantă iubirea pentru frumosul materializat în împodobirea spaţiului înconjurator cu imagini ale unor lumi de basm. Stilul este proteic şi foarte bogat, amintind de artiştii secession, Paul Gauguin, ilustraţia de carte dar şi de drip-painting-ul lui Jackson Pollock. Juxtapunerea, contrastul între tonuri vii, tuşa unitară dar şi cea vibrată, în stil pointilist sunt mărci distinctive ale artistei, care mizează pe virtuţile expresive ale decorativului conjugat cu o picturalitate idiosincrasică. Artista abordează o gamă diversă de teme cum ar fi cea a călătoriei, a timpului, a feminităţii văzută ca prizonierat sau ca simbol ultim al frumuseţii. Chiar şi tema inocenţei îşi găseşte locul în pictura Irinei Garcia.

Ea este autoarea a numeroase serii de picturi. „Călătorii" este dedicată voiajului văzut ca o experienţă mistică, de tip iniţiatic, care promite revelaţii, bucurie şi multă culoare. Călătoria reînnoieşte sufletul ponosit de existenţa lui statică, purtându-l prin lumi neobişnuite. Personajul principal al acestei poveşti este trăsurica muzicală (o combinaţie inedită şi ludică între o cutiuţă muzicală şi o trăsură), simbol al mutabilităţii şi al uşurinţei sufleteşti caracteristice copilăriei. Natura este reprezentată prin flori vrajite, printr-un vegetal care devine o metaforă vizuală a vieţii însaşi. Artista foloseşte tonuri vii, pure, ca de sticlă colorată sugerând fragilitatea impresiei care a inspirat crearea lucrării. În unele tablouri („Călătorie V") penelul se transformă în baghetă magică şi ţese vraji translucide ce însufleţesc un fund de ocean luminat de o lanternă nelumească. Seria de autoportrete şi portrete reia aceeaşi atmosferă de poveste, introducând in universul plăsmuit de artistă, elementul uman. Astfel se sugerează legătura profundă dintre artist şi arta lui, care nu este altceva decât frumosul univers compensatoriu fără de care fiinţa creatorului nu ar fi completă. „Cutiuţa muzicală" este un set de lucrări dedicat personajului cheie al operelor artistei. Cutiuţa-trăsurică, alcătuită din stele, flori, urşi de pluş, bomboane şi turtă dulce, evocă lumea plină de promisiuni a copilăriei dar şi nostalgia pierderii acesteia, prin transparenţe şi tonuri de brun. Lucrările artistei sunt foarte armonioase compoziţional, dovedind o temeinică înţelegere a spaţiului. În „Legături" Irina Garcia investighează natura identităţii feminine, văzută ca o formă de prizonierat. Lucrările sunt tulburătoare deoarece problematizează legitimitatea socială a formelor de exprimare alese de femeie. O curea brun-închis este pusă când peste buzele ori nasul frumoasei blonde, când peste ochii ori chiar trupul ei. Fondul negru, plat, sugerează lipsa de speranţă şi perspectivă. Simţurile femeii, senzualitatea, precum şi voinţa ei sunt suprimate. Toate acestea sunt exprimate cu simplitate şi sinceritate, într-un registru cromatic cald, sumbru şi în contururi grafice. Seriile „Secrete", „Nimic indecent" şi „Nostalgia" sunt tot incursiuni în abisurile feminităţii. Pe un fond roşu senzual îşi joacă rolul personaje feminine carnavaleşti, decadente, în stil baroc, care îmbraţişeaza fără ruşine subtilităţile travesti-ului. În altă parte, artista sărbătoreşte dialectica trupului feminin care apare reprezentat în două ipostaze diferite. Primul trup este cald, deschis, pictat cu tuşe picturale în nuanţe de brun. Cel de-al doilea în schimb, e rece, grafic, ca de marmură albastră, revelat în plin proces de respingere a senzualităţii, închis, inaccesibil. Armonizarea dramatică a tonurilor este perfectă: verde, auriu, albastru şi brun, toate culorile îşi găsesc perechea. În seria „Fluturi", femeia este prezentă din nou, dar de data asta în ipostaza de mister al transformării. Registrul cromatic mizează pe nuanţe de violet şi albastru precum şi pe o liberă folosire a negrului în tuşă plată. „Mângâierea razei de soare" este o parabolă a integrării femeii în ciclul cosmic al devenirii. Lucrările sunt adevărate manuale renascentiste de astrologie, cultivând un registru figurativ grafic, de manuscris medieval. În „365" artista şi-a propus să imortalizeze constanta emoţională şi vizuală a fiecărei zile, pe parcursul unui an întreg.

Irina Garcia s-a remarcat şi prin munca ei de decoratoare, amenajând spaţii precum cluburi, saloane, decoruri de televiziune, teatre, sedii ale băncilor şi chiar şi apartamente.
Pendulând între uşurinţa sufletească propusă în „Călătorii" şi angoasele violet exprimate în tabloul „Aşteptarea", Irina Garcia dovedeşte că este o artistă profundă şi proteică. Pictoriţa fantastă, creatoare a unor lumi de poveste aşterne în sufletele privitorului imagini ale unor vise inocente, ori splendide coşmaruri senzuale modelate după femei-fluture, rapsodiind în tonuri vibrante eterna frumuseţea a picturii.

Scurt CV IRINA GARCIA

Absolventă a Liceului de Artă „Nicolae Tonitza".
2001 - Absolventă a Universităţii de Artă „Nicolae Grigorescu", Bucureşti, secţia pictură, clasa profesorului Marin Gherasim.
2005 - Membră a Uniunii Artiştilor Plastici

Expoziţii personale:
2007 - „365", Galeriile „Grigore Mora", Bucureşti
2005 - „The Wine Club", Hotel Hilton, Bucureşti
2005 - „Galeria de Artă", Târgu-Jiu
2004 - „Imagini ale femeii", Galeriile „Grigore Mora", Bucureşti
2002 - „Soul Mate Ball", Leo Wings Club, Bucureşti
2002 - Lins-Club, Tarabostes, Segheş
1995 - „Bar Litere", Bucureşti

sursa foto: www.observatorcultural.ro ; www.blondi.ro

sursa

Cum sa exorcizezi cultura de consum - Aurel Tar şi simbolurile actualităţii

Cum sa exorcizezi cultura de consum - Aurel Tar şi simbolurile actualităţii

Dezvoltarea tehnologică a permis reproducerea serială a imaginilor. Acest aparent progres a avut repercusiuni semnificative asupra mentalităţii admiratorilor artei plastice care, în scurt timp, s-au transformat în consumatori, îmbraţişând cu uşurinţă ideea de a-şi împodobi pereţii cu o copie tipărită a unui original mult iubit, dar inaccesibil. Pe vremuri, miraculoasele tipografii scoteau pe bandă rulantă replici ale unor picturi valoroase. Dar situaţia a cunoscut o schimbare vehementă de paradigmă. Revoltată şi îndurerata, pictura a hotărât să riposteze şi s-a transformat ea însaşi într-un mecanism de copiere a simbolurilor culturii de consum.

Astfel ar putea rezuma privitorul povestea picturii contemporane după ce a „citit" lucrările lui Aurel Tar. Din punct de vedere al tematicii, artistul abordează o serie de probleme de maximă actualitate, de la consecinţele morţii unicităţii obiectului artistic la crizele identitare şi culturale produse de globalizare. Idiosincrasiile societăţii de consum, cu tot arsenalul ei de imagini, sunt de asemenea cercetate prin intermediul lucrărilor pictorului. Aurel Tar foloseşte tehnica picturii pe pânză cu acrilice, tempera şi acuarelă, precum şi colajul, printul şi fotografia. În ceea ce priveşte preferinţele cromatice, artistul mizează pe o gamă variată de griuri a căror împletire creează impresia de imagine fotografică, dar îşi dovedeşte şi talentul de colorist în unele studii. Stilul lui Aurel Tar este influenţat de estetica panoului publicitar, fapt evident în felul în care este folosit rasterul punctat, dar şi de ilustraţiile de comic-books, amintind de artişti precum Walter Ratterman sau Cyrus Leroy Baldridge.

În seria „Exit and Transfer Information", Aurel Tar investighează prin intermediul limbajului plastic al artei pop şi al afişului publicitar, problemele lumii contemporane. Ideea de multiculturalism este exprimată prin figuri-simbol care sunt rezultatul unui proces de sinteză ce a redus la esenţial caracteristici fundamentale ale culturii reprezentate. „Eurocentric Circus Maximus" pune în discuţie ideea monedei ca emblemă a identiăţii politice a unei ţări. Artistul ia în răspăr ortodoxismul doctrinar propus de simbolurile gravate pe monede renumite, dând lovitură după lovitură viziunii convenţionale asupra opţiunii politice a marilor puteri. Seriile intitulate „Doitsch Proiekt" folosesc un registru figurativ minimalist, fotografic, pentru a revela privitorului inventarul de obiecte indispensabile bunei funcţionări a societăţii de consum. Frumuseţea, succesul, puterea, bogăţia şi luxul sunt reprezentate prin simboluri precum Venus, trupul trunchiat al unei tenismene, o maşina sport, avioane etc. „Kofi" propune un experiment interesant pe tărâmul mistic al obiectului-umbră, cu ecouri din estetica jocului ritualic al totemurilor primitive. Cel mai recent proiect al artistului este intitulat „Gibraltar - Ultraperiferic Art Corner" şi constă într-o instalaţie de tip colţ mobil care are scopul de a plimba o serie de picturi prin cele mai neobişnuite locuri. Prin această mutabilitate a piesei artistice, pictorul vrea sa sugereze puterea mare de penetraţie a artei contemporane în cele mai diverse medii, precum şi, subtil, prevalenţa consumismului.

Lumea contemporană nu l-a lăsat indiferent pe Aurel Tar care s-a hotărât să-i sondeze abisurile folosindu-se de uneltele vizuale pe care aceasta i le-a pus la dispoziţie. Artistul materializează crizele identitare ale unor culturi care se văd nevoite să-şi piardă contururile de dragul uniformizării impuse de realitatea globalizării, a multiculturalismului babilonic precum şi a capitalismului vorace. Aurel Tar pictează chipul monstrului cu mâna monstrului însuşi, dând viaţă zbuciumului interior al unui univers scufundat în oceanul fără fund al diversităţii haotice.

Scurt CV AUREL TAR

Născut: 1973
Studii:
1997-1998 - Master la Universitatea de Artă din Cluj-Napoca
1991-1997 - Universitatea de Artă din Cluj-Napoca
1989-1991 - Liceul de Artă „Romulus Ladea", Cluj-Napoca
1987-1989 - Liceul Teoretic „Lucian Blaga", Sebeş
Expoziţii:
2010 - „Gibraltar - Ultraperiferic Art Corner" - proiect
2009 - „EUROCENTRIC CIRCUS MAXIMUS" - Unicredit Ţiriac Bank, Bucureşti
2008 - „Doitsch Proiekt" - Automobile Bavaria, Bucureşti
2008 - „Doitsch Proiekt" - ArtSenzafine and Soakedi, Classic Cars, Tokyo
2007 - „Doitsch and Rou" - The Practice, Leo Burnett Group, Bucureşti
2004 - Expoziţie personală - NIK Gallery, Seoul
2003 - Biserica Evanghelică Germană, Nairobi
2000 - „Ambient Abstract" - BCR, Sebeş
1994 - „OPUS" - Galeriile „Paul Sima", Cluj-Napoca

Pentru lista completa a expoziţiilor şi realizărilor profesionale ale artistului, consultaţi site-ul oficial: www.aureltar.eu

http://www.romanialibera.ro/blog/alexandra.furnea/cum-sa-exorcizezi-cultura-de-consum-aurel-tar-si-simbolurile-actualitatii-217182.html

Pensule, revoluţii şi strălucire – Mirela Trăistaru, coloristă dezlănţuită

Pensule, revoluţii şi strălucire – Mirela Trăistaru, coloristă dezlănţuită

Unii se nasc pictori. Alţii sunt sortiţi sa devină graficieni. Mulţi au aşezate în suflet frumuseţile diafane ale veşmântului şi aleg calea designului vestimentar. Primii spun poveşti cu ajutorul penelului, ceilalţi îşi vând sufletul liniei, cei din urmă sunt şi cei mai senzuali, încredinţându-şi secretele fineţii sau asprimii unui material. Se spune că, la miez, fiecare artist plastic face parte dintr-o anumită categorie, că nu poate fi mai multe lucruri deodată. Dar ce faci când te pricepi la toate şi nu vrei, nici în ruptul capului, să accepţi o singură etichetă? Soluţia este simplă. Devii Mirela Trăistaru.

Artista bistriţeană este o adevărată revelaţie cromatică. Mare iubitoare a revoluţiilor de tot felul, dar devotată în totalitate acelora care sărbătoresc culoarea, Mirela Trăistaru pictează din iubire pentru soare, natură/naturaleţe, trăire, femeie şi poezie. Este remarcabilă versatilitatea stilistică, tematică şi compoziţională a artistei. Într-un tablou te impresionează o picturalitate profundă, carnală, exprimată prin tuşe libere care aplică pasta în straturi consistente, vii asemenea răşinilor ce însufleţesc natura, într-altul te şochează liniaritatea grafica, de sorginte pop-art, potenţată de prezenţe neo-gotice. Aici un peisaj non-figurativ în stilul foviştilor lui Henri Matisse, acolo un portret care combină virtuţiile decorative ale picturii lui Gustav Klimt cu precizia tipografică a super-eroinelor din comic-books. Pictura Mirelei Trăistariu este un carnaval eclectic.

Temele predilecte sunt natura, femeia, oraşele antice şi un exotic de tip oriental, bizantin. Stilul artistei este unul actual, original şi foarte feminin. Cultivă tuşa vie a divizioniştilor şi iubirea sălbatică pentru culoare a foviştilor. Nicăieri nu s-au înţeles mai bine Georges Seurat şi Maurice de Vlaminck.

Mirela Trăistaru este o artistă prolifică, având peste 16 serii de picturi, fiecare dând glas şi formă unei revelaţii trăite nemijlocit. Artista mărturiseşte ca nu poate crea din vid, ci numai dintr-un preaplin indus de o experienţă cu repercusiuni emoţionale puternice. De la prima serie, născută în anul 1992 şi până la ultima, începută în 2008, Mirela Trăistaru a abordat o mulţime de stiluri, teme şi tehnici. Evoluţia ei poate fi comparată cu un arc de curcubeu vast care are un picior proptit în orizonturile non-figurativului însetat după culoare fovist („Masca"), iar celălalt ancorat cu fermitate ludică în registrul unui figurativ grafic postmodern (seriile 2007, 2008). Între cele două extreme se regăseşte un spectru artistic vast, cu pendulări simboliste („Angel")sau dimpotrivă, de-a dreptul futuriste („Noaptea Sânzienelor").

Versatilitatea artistei se regăseşte şi la nivelul preocupărilor sale plastice. Mirela Trăistaru este pictor, dar este şi designer vestimentar şi costumier. Are o vastă paletă de experimente în domeniul filmului, al picturii murale dar şi a celei de mobilă. Este renumită pentru colaborările sale cu numeroase teatre dar şi cu designeri reputaţi pe care i-a ajutat atât la nivel de decor cât şi în creaţiile vestimentare propriu-zise. Este printre primii artişti din ţară care au realizat potenţialul expresiv al body-paintingului, dedicându-şi lucrarea de licenţă unui proiect experimental care avea ca temă şi această formă controversată de artă. Mirela Trăistaru adoră să creeze picturi care, odată desprinse de pe şevalet, pot fi purtate ca rochii dar şi rochiile care arată bine plasate pe şevalet. Descriindu-şi lucrările, artista a spus: „am dus pictura în veşmânt şi veşmântul în pictură", sugerând că nu exista o diferenţă atât de mare între arta vestimentară şi cea de şevalet.
Talentul multidimensional al Mirelei Trăistaru, capacitatea ei de a se metamorfoza constant dintr-un artist într-altul, de a trece de la sufletul sălbatic, cântat cu tonuri pure, al unui neo-fovist, la cel liniar şi figurativ al unui grafician contemporan, de a dărâma barierele dintre „genuri" şi a îmbrăţişa concreteţea veşmântului precum şi imaterialitatea culorii, o fac pe tânăra plasticiană o revoluţionară proteică, mereu pregătită să impresioneze prin originalitate.

http://www.romanialibera.ro/blog/alexandra.furnea/pensule-revolutii-si-stralucire-mirela-traistaru-colorista-dezlantuita-216332.html





Scurt CV Mirela Trăistaru

Nume: Mirela Trăistaru
Data naşterii: 3.05.1972
Locul naşterii: Bistriţa
Studii: 1987-1991 Liceul de Artă „Romulus Ladea",Cluj-Napoca
1991-1997 Universitatea de Artă Plastică „Ioan Andreescu", Cluj-Napoca, Romania
1998- 1999 , Universitatea de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu", Bucureşti, Master in pictură
Profesie: pictor, din 1998 membră a Uniunii Artiştilor Plastici Profesionişti

Expoziţii personale:

2008 - Veronicki Gallery - Bucureşti
2008 - Covalenco Gallery - Geldrop - Olanda
2007 - Espazio Aperto - Bellinzona - Elveţia
2006 - Expo - Café del sol - Sibiu
2005 - UAP Gallery - Bistriţa
2005 - MIRAcoL - Grigore Mora art Gallery - Bucureşti
2005 - Paradise - Anaid art Gallery - Bucureşti
2004 - Expo - Seul - Coreea de Sud
2002 - Expo - New Delhi, Madras, Bangalore, Chandigarh, Pondicherry,
Calcutta - India
2002 - Expo- Rotary Club ,Washington - S.U.A
2002 - UAP Gallery , Hanul cu Tei, Bucharest
2001 - "No Flash", Opera House, Cairo, Egipt
2001 - "659 Hours" - World Fair Center, Bucureşti
2000 - "Grădini fericite"- WTC -Bucureşti
2000 - "Grădini fericite" - Cervantes Institute, Bucureşti
2000 - "Grădini fericite" - Le Club , WT Village ,Bucureşti
1999 - Expo -Sofitel Hotel, Bucureşti
1999 - Ritual Terminus 2000 - Galeria Bancorex, Bucureşti
1999 - The Rainbow - Art Gallery, Bistriţa
1998 - The Rainbow -Diesel Club , Cluj Napoca
1997 - Gijzenrooi Gallery- Geldrop, Olanda
1997 - Graphics - Cluj Napoca
1995 - Expo - Bistriţa

Showuri fashion

1999 - The Diplomat's Club la Ambasada Franţei în Bucureşti
1999 - "Magia Modei Show", Sofitel Hotel, Bucharest
1997 - Festivalul Studenţesc al Modei, Timişoara, Romania
1997 - Transilvania Fashion, a 10-a ediţie , Cluj Napoca
1997 - Transilvania Fashion, Centrul Cultural European, Sinaia.
1997 - Miss Universitas, Cluj Napoca.
1996 - Transilvania Fashion, a 9-a ediţie, Balul Operei, Cluj Napoca.
1996 - Napoca Fashion- Fashion For You, a 4-a ediţie, Cluj Napoca.
1996 - Napoca Fashion, a 3-a ediţie , Cluj Napoca.
1995 - Rocris, Festivalul Naţional de Design,Bistriţa.
1995 - Napoca Fashion, a 2-a ediţie, Cluj Napoca.
1995 - Conferinţa Naţionala a Creatorului de Modă , Cluj Napoca.
1995 - Napoca Festival, prima ediţie, Cluj Napoca.
1995 - Transilvania Fashion, a 7-a ediţie, Balul Operei, Cluj Napoca.
1994 - Aeroportul din Cluj-Napoca.
1994 - Miss Universitas, Costineşti.
1994 - Festivalul Internaţionala al Designului Vestimentar, Sibiu.